Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

49. Dar te iubesc

Am terminat turneul acum două zile, și ne-am petrecut aceste zile acasă, Anne având grijă de Austin iar noi relaxându-ne, dormind cea mai mare parte din timp. Dar acum ne-am revenit, suntem din nou pe propriile picioare.
-Harry, știi ce e peste patru zile? l-am întrebat, așezându-mi rochia pe mine.
-Stai să văd... Nu, ce e? m-a întrebat înapoi.
-Cum poți uita de ziua fiului tău! Mă dezamăgești! am dramatizat și m-am așezat pe marginea patului.
-Știam, am vrut să văd dacă tu știi, a râs.
-Nu, Harry, nu știai. De fiecare dată când totul e bine între noi, trebuie să faci tu o prostie și să strici tot, am oftat.
S-a uitat la mine puțin uimit de ceea ce am spus, apoi m-a întrebat:
-Tu mă mai iubești sau ai început să te plictisești de mine?
-Ce ai spus? am întrebat șocată, chiar dacă am auzit perfect ce a spus.
-Mă mai iubești sau te-ai plictisit de mine? a repetat.
Nu i-am răspuns, am ieșit din cameră trântind ușa în urma mea. M-am dus în camera lui Austin, care era cu Anne și se jucau cu niște cubulețe pe covor.
-Mulțumesc, Anne. Pentru tot, i-am mulțumit doamnei ce are grijă non-stop de noi, apoi mi-am întors atenția spre copilul meu. Austin, hai la mami, hai să mergem la plimbare!
L-am luat în brațe și ne-am dus la o plimbare prin parc. Am sunat-o pe Perrie să vină cu Jake. Cât timp băieții se jucau, eu cu Perrie am discutat despre modă, copii însuși și relațiile noastre.
-Sunt fericită că totul merge bine între tine și Zayn, am spus cu zâmbetul pe buze. Eu și Harry, suntem ceva mai complicat... Astăzi m-a întrebat dacă chiar îl mai iubesc sau am început să mă plictisesc!
-La asta nu mă așteptam, a spus uimtă. Mai există perioade grele la orice cuplu, veți trece peste.
-La noi e cam non-stop, iar eu încep să iau în considerare o despărțire temporară, trebuie să văd dacă se schimbă ceva între noi sau nu, i-am dezvăluit.
-Ești sigură că asta vrei? Nu îl va afecta și pe Austin? m-a întrebat.
-E doar o chestie scurtă, vreau să văd dacă ne afectează distanță dintre noi și totul revine la normal, sau dacă rămânem reci, fără nici o schimbare, i-am explicat.
-Înțeleg, a spus.
Am stat până târziu, apoi m-a sunat Harry să vadă dacă suntem bine și dacă ne întoarcem la masă. Am salutat-o pe Perrie și Jake, apoi am luat drumul spre casă, cu Austin în brațe. Am sunat la ușă iar Harry ne-a deschis.
-Tata! a gângurit Austin și s-a aplecat spre el.
Harry l-a luat și l-a sărutat pe frunte, eu am trecut pe lângă el.
-Alice, a murmurat, îmi pare rău pentru ce am spus astăzi.
-Mda, am șoptit mai mult pentru mine.
*
-La muți ani, micuțul lui mama! am spus și l-am aruncat în aer, ca apoi să-l prind în brațe.
-Alice, sunteți gata? Musafirii trebuie să sosească! a spus Harry din pragul ușii. Apropo, arăți minunat!
-Da, suntem gata, haide! am răspuns și l-am împins spre sufragerie cu Austin în brațe.
Invitații au început să sosească, iar eu și Harry i-am primit pe toți cu zâmbetul pe buze. Mi-era imposibil să nu fiu fericită, puiul meu făcea un anișor!
-Harry, de ce tu și Alice v-ați îndepărtat așa de mult? ne-a întrebat Gemma, care era ținută în brațe de Niall.
-Nu ne-am îndepărtat, a negat Harry.
-Serios, frate, când ai sărutat-o ultima oară? a întrebat Niall.
Acum câteva zile ar fi fost răspunsul meu.
-Înainte să coborâm la petrecere, a mințit.
Mi-am dat ochii peste cap și m-am îndepărtat de ei. M-am plimbat să văd la cine este Austin, iar când am văzut la cine, mi s-a albit fața.
-Ce cauți aici? De ce copilul meu e la tine? am întrebat și m-am apropiat rapid să i-l iau din brațe.
-Alice, e mama ta. Are dreptul să își vadă nepotul așa cum am și eu, m-a oprit Anne.
-Femeia asta nu mai este mama mea! Nu după tot ce a făcut! am strigat și l-am luat pe Austin din brațele sale, îndepărtându-mă imediat.
Știu că nu a fost frumos, dar nu mai aveam încredere în femeia aceea. Dacă mi-l lua din nou? Dacă îi făcea rău? Nu voiam să risc viața copilului meu. M-am dus direct la Harry, și după multe zile, m-am apropiat încât să mă poată lua în brațe. Ceea ce a și făcut făzându-mi privirea.
-Mama e aici, am spus, cu capul pe pieptul lui.
-Ce? Cum a intrat? a întrebat.
-Mama ta, am răspuns scurt.
-Nu se va întâmpla nimic, m-a asigurat, sărutându-ne pe amândoi pe rând pe frunte. Stați lângă mine, ok?
am aprobat cu un clătinat ușor din cap.
Seara a trecut destul de greu având în vedere că am stat stresată non-stop ca mama să nu facă ceva în potriva noastră. Când toți au plecat, noi tre, eu, Harry și Austin, am urcat în camera noastră. Micuțul dormea deja, așa că l-am pus în mijlocul patului. Ne-am schimbat și eu și Harry și ne-am întins lângă el.
-Alice, dormi deja? a șușotit Harry.
-Nu, de ce? l-am întrebat, șușotind la rândul meu.
-Voiam să-ți spun că te iubesc! a spus, cu vocea aproape stinsă.
Am zâmbit, dar nu știu de ce nu am putut să-i returnez gestul. M-am apropiat de Austin și mi-am pus mâna pe burtica lui, să-l simt cum respiră. Harry s-a apropiat și el și și-a pus mâna peste a mea.
*
Ziua după, iar eram reci unul cu celălalt. Bine, poate eu eram mai rece ca el.
-Harry, trebuie să vorbim, am spus serios. Cred că ne-ar prinde amândurora bine să luăm o pauză, am oftat.
-Glumești, nu? Alice, spune-mi că asta e doar o glumă de prost gust! s-a agitat.
-Nu, Harry, vorbesc serios. Nu ne mai înțelegem ca la început, nu mai avem aceeași relație. Nu vreau să ne despărțim de tot, e doar o perioadă să vedem dacă totul revine ca la început, te rog să înțelegi, i-am spus.
-Dar nu vreau să te las! s-a plâns.
-Trebuie să încercăm! am insistat. Eu și Austin vom merge la Perrie pentru o săptămână, apoi vedem ce se va întâmpla, i-am explicat.
M-am îndreptat spre ușă.
-Dar te iubesc... a șoptit în urma mea.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 49 :)
Ce credeți că se întâmplă între cei doi?