Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

31. Despărțirea.

-Pleacă de aici până nu chem paza! am strigat la Harry, care venise să mă ia de la bar.

-Nu plec fără tine! a strigat și el la mine, și m-a agățat de mână.

-Eu nu vin nicăieri! m-am răstit, smulgându-mi mâna din strânsoarea lui.

-Ba ai să vii! Te iubesc, și știu că și tu o faci, deci nu mai riposta! m-a tras din noul, reușind să-mi fure un sărut scurt, pentru masa barului ne despărțea. Dacă nu vii în momentul ăsta lângă mine, sar eu la tine!

Am oftat și m-am uitat la Max, care zâmbea și mi-a făcut cu capul semn să mă duc. M-am uitat din nou la Harry, și în câteva clipe eram pe masa barului cu picioarele încolăcite în jurul bustului lui Harry și cu el sărutându-mă cu pasiune. I-am răspuns, nu mă puteam abține. Îl iubeam cu toată firea mea, chiar dacă nu i-am spus-o niciodată, și aceste două zile fără el, au fost cele mai negre din viața mea. Hai să zicem că le mai colora Max câte un pic pe ici pe colo.

Mâinile lui Harry m-au apucat de feseși m-a ridicat de pe masă, eu încordându-mi mâinile în jurul gâtului său ca să nu cad. M-a cărat până la ieșire din club, unde m-a lăsat jos, m-a apucat de mână și am luat-o la fugă spre mașina lui.

Ne-am dus la mine, și cum am intrat în casă Harry m-a lipit de primul perete sărutându-mă sălbatic, încercând să-mi ridice tricoul.

-Nu cred că ai vrea să ne vadă Max pe aici, nu? l-am întrebat, primind ca răspuns un mârâit gutural.

Ne-am dus în camera mea, m-a trântit pe pat și s-a pus peste mine. Preț de câteva secunde m-a privit, în ochii lui observându-se dorința și un pic de tristețe.

Ne mai rezistând, l-am tras de tricou într-un sărut erotic și foarte repede amândoi scăpasem de haine.

*

Am deschis ochii încet, din cauza luminii deja prea puternică din cameră. M-am uitat în pat lângă mine, unde azi noaptea se afla iubitul meu, dar acum era gol. M-am ridicat ușor și m-am îmbrăcat rapid, apoi m-am dus în bucătărie. Nici acolo nu era.

-Neața, Max. Se pare că nu numai eu am stat trează toată noapte, am afirmat după ce i-am văzut privirea obosită.

-Păi numai tu să te distrezi? a glumit șatenul.

-Că veni vorba, l-ai văzut pe Harry? l-am întrebat, dar el a dat din cap.

Mi-a turnat cafea și mie într-o ceașcă și s-a așzat la masă, în fața mea. Am băut cafeaua în liniște, timp în care m-am găndit unde s-o fi putut duce Harry. Și atunci am primit mesajul.

"Îmi pare sincer rău pentru ce ți-am făcut. Te iubesc, dar... Trebuie ne să despărțim. -Harry"

Lacrimile s-au strâns deja în ochii mei, dar am refuzat să le las să cadă. Am fugit în cameră și l-am sunat.

-Te rog, spune-mi că e o glumă de prost gust! l-am implorat.

-Alice, eu..., vocea lui stinsă îmi spunea că nu era o glumă, ci crudul adevăr.

-Nu-mi vine să cred că m-ai prostit în halul ăsta! Ți-ai bătut joc de mine! Nenorocitule! am strigat și am închis telefonul.

Am început să plâng și am căzutîn genunchi. Aveam o durere imensă în piept și îmi vinea să mă omor.

Max a intrat în cameră și s-a pus imediat jos lângă mine.

-Alice! Ce s-a întâmplat? a întrebat panicat.

-Și-a bătut joc de mine..., i-am răspuns printre suspine.

M-a luat în brațe și eu l-am strâns tare. Nu mi-a mai spus, vi doar m-a ținut așa, lăsându-mă să mă calmez.

Din perspectiva lui Harry

Am luat prima vază care am găsit-o prin casă și am dat-o cu toată puterea de perete. Prietenii mei au ajuns imediat, uitându-se speriați la mine.

-Ce naiba ai? m-a întrebat Louis.

-M-am despărțit de ea! i-am răspuns.

-De ce? m-a întrebat Zayn.

-Maică-sa și Simon.

-Ce s-a întâmplat? I-ai explicat? a sărit Liam, îngrijorat.

-I-am trimis un nenorocit de mesaj..., am mărturisit.

-Ești cel mai mare cretin de pe lume! a strigat Perrie la mine.

-Nu poți face asta unei fete! O distrugi! a adăugat Eleanor, apoi au plecat amândouă.

------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 31 :)

Vreau să știu părerile voastre:

1. Ce ați fi făcut în locul lui Harry?