Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

40. Cea mai frumoasă imagine.

Razele soarelui luminau camera, semn că deja era vremea să mă trezesc. Mi-am făcut rutina și am coborât la bucătărie, unde Anne mă aștepta cu o cana de ciocolată caldă.

-Bunădimineața, scumpo! m-a întâmpinat.

-Bunădimineața, Harry a plecat deja? am întrebat, privind spre fereastră.

-Da, a plecat cu noaptea în cap, dar mi-a spus să-ți amintesc că te iubește, a zâmbit.

Am schițat un zâmbet forțat. Până la ora 15 m-am plictisit, dar au venit Perrie și Eleanor la mine, și l-au adus și pe micuțul Jake.

-Ghici ce surpriză îi voi face lui Louis când se va întoarce, m-a întrebat Eleonor.

-Îi faci și tu un bebe, am răspuns jucându-mă cu Jake.

-Da! a exclamat fericita. Sunt însărcinată!

-Oh, doamne! Asta e minunat! l-am lăsat pe Jake în pace și am îmbrățișat-o strâns. De Holly mai știți ceva? am întrebat pe urmă.

-Nu, știu doar că ea și Niall s-au despărțit, apoi ea a plecat, a spus Perrie.

Am stat toată dupămiaza cu ele și am vorbit, iar între timp Anne a plecat la o vecină.

*

-Vin imediat! am strigat îndreptându-mă spre ușă.

Dar se pare că (,) cuiva chiar îi plăcea să mă calce pe nervi. Când am deschis ușa, era să cad jos din picioare.

-Ce cauți aici? am întrebat femeia, care a înaintat în casă fără să-i dea voie cineva.

-Alice, trebuie să vorbim, a spus închizând ușa.

-Ai 2 minute, am spus și mi-am încrucișat brațele la piept.

-După ce naști, trebuie să te desparți de Harry, dar să-i lași lui copilul, a spus ca si cum ar fi fost ceva normal.

-Cu tot spui acolo!? Tu te auzi măcar!? am strigat.

-Avem foarte multe datorii familiei Crowford, și am promis ca te vei căsători cu Albert, a continuat.

-Ai înnebunit!? M-ai vândut! Dacă tu crezi că am degând să vin și să renunț la fericirea mea ești nebună! Ieși afară! am strigat din nou, și a venit și Anne, încercând să mă calmeze.

-Îți lași mama la greu? m-a întrebat.

-M-ai ai tupeul să te numești mama mea!?

-Alice, liniștește-te. Nu-ți face bine să te agiți atât de tare, mi-a spus Anne. Doamnă, vă rog să ieșiți afară, i-a spus femei care ar trebui să-mi fie mamă și a condus-o la ușă.

Respiram greu. M-am așezat pe canapea și am încercat să mă calmez, dar degeaba. Apoi am simțit o durere puternică, asemânătoare cu o tăietură, un pic mai jos de abdomen.

-Mă doare...., am reușit să spun, ținând o mână pe burta.

Anne a sunat imediat la salvare, care a venit în doar câteva minute.

Din perspectiva lui Harry

Ne pregăteam să plecăm la o petrecere când văd că mă sună mama.

-Da, mamă. Spune repede că trebuie să plec, am spus.

-Suntem în drum spre spital, trebuie să vii acasă cât de repede poți, mi-a spus fără să respire.

-Cum adică? Ce s-a întâmplat? am întrebat-o panicat.

-Alice, naște! și cu asta m-a dat pe spate.

Din perspectiva lui Alice

Eram în sala de operații și eram foarte, foarte speriată.

-Domnișoară, vă rog să vă calmați, nu veți păți nimic, mi-a spus o asistentă.

-Nu-mi spune să ma calmez fiindcă eu mor de frică pe aici! am strigat la ea. Îmi pare rău, am spus.

-Stați liniștită, vă înțeleg, mi-a spus.

M-au tranchilizat și au lăsat-o pe Anne la mine, care mi-a spus că Harry vine cât poate de repede.

Apoi au dat-o afară și mi-au spus că e momentul. Nu am înțeles multe, pentru că mi-au făcut o injecție apoi totul s-a făcut negru și am adormit.

*

Sunetul unui plânsete de copilaș răsuna în încăpere. Am deschis ochii și am văzut cea mai frumoasă imagine din viața mea: Harry ținând în brațe copilul nostru.

S-a apropiat de mine și mi l-a dat. Era așa de micuț și fragil încât mi-era frică să-l țin. S-a așezat și el lângă mine și m-a sărutat scurt apoi l-a pupat pe Austin pe frunte.

*

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 40 :)

Îmi pare rău că e scurt și că a durat prea mult, dar am fost plecată și mai am totuși și eu o viață.

Sper că v-a plăcut :*