Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

32. Durere.

Din perspectiva lui Alice

Stăteam pe canapea, învelită cu o pătură, și plângeam ca o proastă. Max încerca să mă liniștească, dar nu prea reușea, și i-am spus să renunțe.

După ceva timp au venit Perrie și Eleanor la mine.

-Alice, nu mai plânge, stai să-ți explicăm, a spus Perrie îmbrățișându-mă.

-Mama ta și Simon l-au obligat pe Harry să facă asta, el te iubește, chiar dacă e un idiot, mi-a spus Eleanor, în timp ce-mi ștergea lacrimile.

Am tăcut câteva secunde și mi-am șters lacrimile. M-am gândit la ce mi-au spus și nu prea mi se părea senat, dar cu mama totul era posibil.

-Totuși putea să-mi explice față în față, darnu, a preferat să-mi trimită un nenorocit se mesaj! m-am răstit la ele. Îmi pare rău, m-am scuzat pentru că am țipat.

Au mai stat cu mine vreo oră, timp în care mi-au povestit dezastrul făcut de Harry, viața lor, și au reușit să mă facă să zâmbesc. De fapt, zâmbeau când mă uitam la burtica lui Perrie, care era deja evidentă.

*

Zilele treceau foarte greu. Stăteam toată ziua în pat și plângeam, iar seară eram ocupată cu barul. Max a petrecut mai mult timp și cu mine, mie îmi părea rău că el trebuia să-și piardă timpul cu mine.

Aveam inima ruptă în două, și de câte ori mă gândeam mă durea pieptul și mai tare. Am încercat să nu mă mai gândesc la el, dar îmi era efectiv imposibil. A fost primul bărbat din viața mea, unul din principalele motive pentru care nu-l voi putea uita niciodată. Credeam că putem fi fericiți împreună. Îmi imaginasem deja o familie fericită, eu el și fetița noastră, dar se pare că m-am amăgit singură. Și dacă era vina lui Simon sau a mamei, s ce nu mi-a spus? De nu m-a sunat să îmi explice? Sau nu mi-a trimis un mesaj? Pentru că efectiv nu îi pasă, altfel nu mă lăsa așa. Dacă i-ar spune cineva că eu stau și plâng non-stop pentru el, oare i-ar păsa? Dacă eu aș face un gest idiot din cauza faptului că nu mai suport durerea asta din piept? I-ar păsa? Defapt, i-a păsat vreodată de mine sau și-a bătut doar joc de mine? M-a iubit sau doar m-a mințit? De asta îmi era mie frică să-l iubesc, să-l las să îmi intre la suflet. Îmi era frică de durerea asta. Nu aș mai fi vrut să trec vreodată prin aceeași tortură, dar se pare că tot aici am ajuns.

Cum durerea mea nu era deajuns, trebuia să fie știrea că EU l-am părăsit pe el pe fiecare canal, revistă și ziar. Nu era rana destul de adâncă, trebuia să mai învârtă și ei cuțitul un pic. Nu știau adevăratul motiv, dar cică eu l-aș fi lăsat și m-am refugiat în brațele lui Max. Da, poate că m-am refugiat în brațele lui Max, dar nu l-am lăsat eu și nici nu l-am trădat, eu doar am căutat protecție. Ceea ce el nu a mai vrut să-mi dea.

*

---------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 32 :)

Scuze dacă e așa scurt, nu prea am avut timp și nici multe idei... Școală îmi ia cam mult timp, dar eu tot încerc să fac câte un loc pe ici pe colo ca să scriu.

Vă avertizez că următorul capitol va fi mai lung și plin de surprize :3

Love you all :*