Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

4. Mai rău de atât nici că se putea.

M-am dus să-mi iau geanta de pe jos.

-Domnișoară, ăstea sunt lucrurile care au rămas întregi, mi-a spus un pompier arătându-mi niște cutii cu haine, poze, încălțăminte, accesori și alte obiecte.

Băieții au venit la mine.

-Alice, nu mai plânge, plătim noi daunele, a spus Liam.

-Și îți facem și o casă mai mare, doar să nu ne dai în judecată, a continuat Zayn.

-Hai zâmbește un pic, te rog, mi-a spus Niall care nu avea un zâmbet prea convingător.

-Nu pot și nu vreau, mai bine nu vă primeam în casă. Toate astea nu s-ar fi întâmplat! am țipat la ei.

-În loc să fii fericită că ai avut onoarea de a ne ține în casă, tu te plângi, a spus Harry în mod arogant.

-Casa asta am ridicat-o eu cu bani care i-am câștigat muncind și voi ați distrus totul! am strigat la el.

Am vrut să-l pocnesc, dar m-a prins Louis de mână și m-a tras în brațele lui, strângându-mă tare.

-Gata, nu mai plânge. Vei sta la noi, fără comentarii Harry, până îți facem noua casă, a spus mângâindu-mă pe păr.

-Nu vreau o casă mai mare, nu îmi permit să o plătesc. Aia era munca mea, am spus încercând să mă opresc.

Mi-a ridicat fața și mi-a șters lacrimile. Mi-am amintit de poza din revistă și m-am îndepărtat imediat de el. În jurul nostru erau multe persoane printre care sunt sigură că erau și paparazzi.

-Ce s-a întâmplat? m-a întrebat confuz.

-Asta, am spus și i-am dat revista.

A privit-o, le-a dat-o și băieților care erau curioși.

-Adică voi..., a spus Niall uimit.

-Noi nimic! Nu te mai uita așa, am spus.

-Și asta te deranjează? a întrebat Louis confuz.

-Da pentru că nu e adevărat, am spus și Louis a părut dezamăgit de reacția mea.

-Voi nu vedeți cât de aeriană e fata asta? I se oferă atâtea posibilități și ea refuză, a spus Harry râzând batjocoritor.

Am fugit. Am trecut printre mulțimea de oameni și am fugit. Unde? Păi este un părculeț mai retras în spatele unui depozit și am decis să mă duc acolo.

M-am pus pe iarbă și mi-am strâns picioarele la piept. Harry e cu siguranță cel mai nesuferit om de pe Pământ. Dacă aș putea să-l omor cu mâna mea aș face-o. Nu suport genul de persoane încrezute și răsfățate.

Gândurile mi-au fost întrerupte de telefon. Era Caty.

-Unde ești? m-a întrebat.

-În parc, de ce?

-Trebuie să vorbesc cu tine, e ceva urgent, mi-a spus și am auzit-o chicotind.

-Sunt în parcul din spatele depozitului, am spus.

-Ce naiba cauți acolo!? E periculos seara singuri! a țipat așa de tare încât a trebuit să-mi îndepărtez telefonul de la ureche.

A închis. După vreo 10-15 minute era în fața mea cu Louis și Niall.

-Ce vreți? Tu de ce i-ai adus și pe ei? am spus uitându-mă la Caty.

-Alice, ne-am făcut griji, a spus Louis venind spre mine.

-Lasă-mă în pace, am spus ridicându-mă în picioare.

-Ali, știi că noi nu credem ce crede Harry, mi-a spus Niall.