Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

46. Pierdute prin Madrid

Odată cazați la hotel în Lisbon, am plecat la repetiții. Trecusem peste emoții, dra acestea s-au întors când am realizat că trebuie să și dansez acum că am și coreografia. Nu prea am reușit să repet foarte mult fiindcă Austin a plâns mai încontinuu. Cred că era din cauza schimbări temperaturii, sau nu pot să-mi dau seama. Oricum am reușit să fac ceva câtuși de cât.
Seara a venit repede, și așa și concertul. Nu eram singura emoționată, și Gemma tremura din toate încheieturile.
-Gemma, suntem cele mai tari, va fi perfect! a spus Danielle.
-Da, Danielle are dreptate! am concordat.
-Dacă spuneți voi, haideți s-o facem!m
-Fetelor, știți ce avem de făcut! a spus Danielle.
Am urcat pe scenă și am pus în mișcare momentul nostru, mai mult al meu, dar oricum al nostru. (Dați drumul la videoclip) Ne-ai ieșit cum ne-am așteptat și nimeni nu a greșit nimic. După terminarea concertului am plecat la hotel, am dormit, apoi am luat avionul și am plecat spre Madrid, Spania. Acolo am stat două zile casă vizităm și orașul.
-Alice, hai la cumpărături! m-a rugat Gemma.
-Vin și eu! s-a auzit vocea Daniellei.
-Doar nu credeți că mergeți fără noi! a spus Eleanor intrând în cameră cu Perrie.
-Doar că îi luăm și pe micuți cu noi, dacă nu vrei să-i lăsăm pe băieți să facă experimente pe ei, m-a anunțat Perrie.
-Bine, mergem, toate, cu tot cu copii, am anunțat.
Când să ieșim din hotel ne-am întâlnit cu Jesy, Jade și Leigh-Anne, colegele de trupă a lui Perrie.
-Vreți să veniți cu noi? le-a întrebat Perrie.
-Unde? a întrebat Jesy.
-Da! a spus Jade fără să știe unde mergem.
-Mergem la cumpărături, am răspuns eu.
-Atunci, da , venim și noi, a spus Leigh-Anne.
Am plecat pe jos, fiindcă afară era cald, și băieței erau în cărucioare. Am admirat peisajul, ne-am plimbat prin magazine, am făcut poze și am cumpărat suveniruri. Ne-am oprit la o cafenea și am mâncat prăjituri și am băut un suc, apoi am decis să ne întoarcem acasă fiindcă era deja târziu.
-Pe unde am venit? a întrebat Eleanor.
-Pe aici, am spus eu indicând spre dreapta.
-Nu, pe aici, a spus Danielle, indicând spre stânga.
Am stat puțin apoi am luat-o pe unde a spus Danielle, dar parcă străzile nu erau aceleași.
-Fetelor, cred că ne-am pierdut, a spus Gemma.
-Nu vă panicați, îl sun imediat pe Zayn, a spus Perrie.
L-a sunat, dar soțul ei nu răspundea. Am sunat și eu la Harry, dar nici iubitul meu nu răspundea, la fel ca logodnicul Eleanorei. Salvarea noatră a fost Niall.
-A spus că băieții dorm, iar el mânca, și oricum a trimis o mașină după noi, ne-a anunțat Gemma.
Am așteptat cât am așteptat, dar mașina nu ajungea. L-am mai sunat pe Niall, dar se pare că adormise și fiindcă nu mai răspundea nici el. Se pare că ne pierdusem în Madrid. Afară se lăsa frigul, iar eu mă impacientat fiindcă nu voiam ca micuțul meu să răcească. Am întrebat câțiva trecători de hotelul nostru, dar se pare că nu știau, deci eram departe de el.
-Gemma, nu poți să-l suni din nou? am întrebat-o, când afară era deja întuneric iar noi încă eram departe de hotel.
Nu am primit niciun răspuns. M-am uitat înapoi după ea, dar nu era. Eram doar eu, Eleanor și Leigh-Anne.
-Alice, ne-am pierdut și idioții ăștia nici măcar nu se preocupă pentru noi! a spus Eleanor speriată. Și acum am pierdut și jumate de grup! a adăugat speriată.
-Liniștește-te, le vom găsi și vom ajunge la hotel, a încurajat-o Leigh-Anne.
Noroc că spaniola este una dintre limbile pe care le știu, altfel nu știu ce ne făceam. Am oprit un tip, drăguț ce-i drept, și l-am întrebat de hotel, iar când mi-a spus că ne poate însoți până acolo mi s-au luminat ochii.
-Ți-am spus că o rezolvăm! am spus uitându-mă la Eleanor, apoi m-am întors către tip. Înainte să mergem către hotel, putem căuta un grup de fete? Erau cu noi, dar ne-am cam pierdut una pe alta.
-Sigur, sunt încântat să vă ajut, mi-a răspuns acesta zâmbind.
Ne-am plimbat pe străzi, iar după vreo zece minute am dat și de restul pierdutelor, și am urmat bărbatul spre hotel. Ajunse în fața hotelului toate l-am îmbrățișat, pe rând și i-am mulțumit.
-Aș putea să vă cer o favoare? ne-a întrebat iar noi am aprobat. Știu că sunteți vedete, și eu am o fetiță care vă iubește, am fost aseară la concert, și îmi puteți da niște autografe? ne-a cerut.
-Ne-ai ajutat foarte mult, dacă vrei poți veni cu familia ta să luăm cina cu toții, plătim noi. Așa vom cunoaște și noi micuța și vom putea face și poze dacă dorește, i-a propus Jade.
-Vă mulțumesc foarte mult. Atunci ne vedem la restaurantul hotelului? a întrebat entuziasmat.
-Da, la 19.30, a spus Perrie.
Am urcat fiecare în camera ei, dar sunt sigură că toate ne-am luat de iubiții noștri, cel puțin a meu a fost trezit cu perna și fugărit prin toată camera, chiar și după ce și-a cerut scuze.
-Crezi că o scuză banală mă interesează acum? Dacă eram singură? Dacă nu mă ajuta nimeni? am spus furioasă și am aruncat cu perna după el.
-Eram obosit, nu am crezut că se va întâmpla, s-a scuzat, încă jumate adormit.
-Dar dacă i se întâmpla ceva lui Austin? Măcar de el îți pasă? am continuat eu.
Atunci s-a oprit din fugit sau ascuns, fața lui căpătând un aer serios. A venit la mine și m-a prins de brațe.
-Îmi pasă de amândoi! Să nu mai îndrăznești să spui că nu îmi pasă de tine! Ne-am înțeles!? a strigat la mine.
-Nu țipa la mine! am strigat și eu.
-Atunci nu mai spune tâmpenii! mi-a dat drumul și l-a luat pe Austin în brațe, care a început să plângă.
-La 19.30 avem o cină importantă așa că să fii gata, i-am spus și am ieșit din cameră.
Am ieșit să mă plimb prin fața hotelului să iau o gură de aer, de parcă nici nu aș fi stat toată ziua pe afară. Nu am stat mult, am urcat înapoi să mă pregătesc și eu. Harry a reușit să-l adoarmă pe Austin, care acum era în pătuțul lui. Am scos dintr-o pungă o rochiță cumpărată astăzi. Neagră, strâmtă pe corp, decolteu în formă de inimă și câteva pietricele pe ea. L-am schimbat și pe Austin, dar Harry încă n-a ieșit din baie. Am mers și am bătut la ușă. A ieșit îmbrăcat la costum, aranjat la patru ace. A trecut pe lângă mine și s-a dus la Austin.
-Harry..., a murmurat, în spatele lui. Îmi pare rău, am admins iar el m-a privit.
-Și mie. Iar n-am avut grijă de voi, nu vă merit, a spus uitându-se înapoi la Austin.
-Ba da, ești idiotul meu și nu vreau să te pierd, nu am vrut să spun că nu ții la noi fiindcă știu că o faci, am spus și l-am îmbrățișat.
M-a strâns bine la piept și m-a sărutat pe cap. L-a luat pe Austin în brațe și am coborât la restaurant. Restul erau deja acolo, mai lipseau doar Perrie și Zayn. Ne-am întâlnit și cu familia salvatorului nostru și fetița lui era o scumpete, care când ne-a văzut pe toți a început să plângă. Jade a luat-o în brațe și a liniștit-o, în timp ce iubitul ei, Sam, o privea încântat. Au ajuns Perrie și Zayn și am comandat. Între timp am început să vorbim cu mincuța Nieves și am semnat un carnețel de-al ei. După cină am ieșit în oraș și am făcut foarte multe poze. Am reușit să o facem fericită și astfel să-i întoarcem favoarea tatălui ei. Seara a fost minunată, și chiar îmi pare rău că trebuie să plecăm, dar ne așteaptă Sevilla, Valencia și Barcelona.
Înainte să ne culcăm, nu știu de ce dar i-am spus lui Harry ceva care l-a pus pe gânduri.
-Îmi place numele Nieves, dacă vom avea o fetiță o vom numi așa?
-Ce? m-a întrebat uimit. Cred că da....

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 46 :)
Păreri? Idei?