Te iubesc, idiotule! [1D fan fiction]

39. Austin Styles să fie!

M-am întors încet și am văzut crețul meu privindu-mă. Am crezut că visez și am clipit de câteva ori rapid, dar nu visam, el chiar era acolo.

Am deschis gura să spun ceva, dar nu ieșea nici un cuvânt. În schimb lacrimile nu au întârziat să apară.

-Nu plânge, vocea lui era joasă. Sunt aici, mi-a spus ștergându-mi lacrimile. Acum culcă-te înapoi, vorbim mâine.

M-am întors cu fața la el. S-a aplecat și mi-a sărutat burtica apoi a plasat un sărut și pe fruntea mea, și ne-am culcat.

*

-Prințesă, trezește-te! mi-a șoptit Harry.

-Încă 10 minute, l-am rugat.

-Nu putem, trebuie să mănânci și apoi mergem la programare, mi-a reamintit.

M-am ridicat din pat și m-am dus la baia să-mi fac routina. Când am ieșit, Harry mă aștepta cu o tavă lângă pat.

-Micul dejun la pat, a spus.

În timp ce mâncat și tot drumul spre spital ne-am contrazis pe numele băiețelului nostru: eu vroiam Justin, el vroia Adam.

Am continuat așa cateva zile bune, dar tot nu am ajuns la un compromis. Sim păcate după o săptămână trupa a încet să lucreze la noul album, ceea ce înseamnă că Harry pleca dimineața și se întorcea seara târziu, iar de cele mai multe ori eu eram mult prea obosită ca să-mai aștept.

-Ce-i cu fățuca asta? m-a întrebat.

-Aș vrea să aibă mai mult timp și pentru mine..., am oftat.

-Offff, scumpo... Știi că te iubește, mi-a spus.

-Da, știu, dar am nevoie de afecțiune. Mi-e dor de el! m-am plâns.

M-a îmbrățișat și apoi am ieșit la o plimbare, până seara. Am luat cina în oraș, la Nando's și sunt sigură că dacă află Niall că lui nu i-am luat nimic.

Când am intrat în casă, Harry era în sufragerie și ne aștepta.

-Unde ați fost? ne-a întrebat, luându-mă în brațe și dându-mi un sărut pe frunte.

-La o plimbare, a răspuns Anne.

-Alice, trebuie să vorbim, mi-a spus, eu îndepărtându-mă ușor de el.

-S-a întâmplat ceva? l-am întrebat, ușor îngrijorată.

-Trebuie să plecăm trei zile la Madrid, m-a anunțat.

Iar pleca. Iar mă lăsa singură. Iar aveam să stau noaptea gândindu-mă că el e departe, iar eu habar nu aveam ce face.

Am clipit rapid ca să împiedic lacrimilor să cadă și am zâmbit fals.

-Sper să te distrezi și să ai grijă, am spus și am inspirat adânc.

Am urcat în cameră și i-am lăsat pe ei să discute. Mi-am făcut un duș, apoi m-am îmbrăcat într-o cămașă largă. M-am întins în pat și am dat frâu liber lacrimilor.

Harry a venit în cameră și s-a pus pe vine la marginea patului.

-Îmi pare rău..., îi puteam simți sinceritatea, dar și tristețea din voce.

M-a mângâiat pe obraz și mi-a șters câteva lacrimi.

-Te rog să nu te superi pe mine, m-a implorat.

-Mu sunt supărată, îți simt lipsa, i-am spus.

-Te iubesc, chiar dacă nu prea am fost cu tine în ultima perioadă, m-am gândit non-stop la tine și la copilul nostru, a mărturisit.

Am încercat să zâmbesc. A pus mâna pe burtică și atunci un picioruș l-a lovit.

-Uite, Justin e supărat pe tine, am spus chicotind.

-Îl cheamă Adam, nu Justin, m-a contrazis.

-Iar începem?

-Nu vreau să aibă numele rivalului meu, a spus.

-Atunci.... Se va numi Austin, am spus cu un zâmbet imens pe chip, uitând de faptul că acum cateva clipe plângeam.

-Bine, Austin Styles să fie! a spus.

S-a aplecat și m-a sărutat delicat, apoi s-a schimbat și s-a pus la spatele meu. Și-a așezat o mână pe burtica mea, mi-a șoptit "Noapte bună!" și mi-a sărutat umărul.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 39 :)

Ce părere aveți? Merită să continui cartea?

Pe data viitoare :*