Agentul

Capitolul 6: Consecințe

Sunt trezit de razele soarelui, care pătrund printre perdele. Întind mâna după ea, dar nu era lângă mine.

Eram doar într-o pereche de boxeri și mă durea capul îngrozitor.

Mă ridic din pat. Eram amețit ca naiba și îmi aminteam vag ce se întâmplase aseară. Știu doar că mă culcasem cu Tracer și că vorbisem cu taică-so.

Nu știu dacă ea încă era aici sau nu. Posibil plecase.

Îmi cobor privirea spre bandaj, apăsând pe zona înroșită și scâncesc. Durea mai tare acum,ce naiba?

Când chiar credeam că plecase, își face apariția, ținând două căni cu cafea,în mână.

- Nu trebuie să porți... acceleratorul...? întreb, panicându-mă.

Avusese un incident, atunci când se înrolase. Trebuia să testeze un aparat, care ajuta cu călătoritul în timp,dar avusese loc un accident, iar aparatul ăla se stricase, în timp ce ea îl testa, astfel ea dispăruse,zile, săptămâni întregi. Spunea că nu putea atinge nimic,dar Winston construise acceleratorul ăsta idiot, pe care eu nu-l suport, care o ținea legată de prezent. Cum i-l pusese, numai el știe.

- Nu. Trebuie să fiu în apropiere de el, nu neapărat să-l port, mă lămurește.

Era 9 dimineața și comunicatorul îmi băzâia, printre așternuturi. Să mor dacă știu cum ajunsese acolo.

Numele lui Winston licărea pe ecran.

Abia rezolvaseră problema cu aparatura și deja ne trimiteau iar în misiuni...?

Fac o grimasă, răspunzând,iar el începe apelul, țipându-mi în difuzor. Pe fundal se auzeau muzică și țipete.

- Ce mama naiba...zic, îndepărtând comunicatorul de ureche.

- Kiddo, petrecere! La Sediu!Acum! țipă, pentru a acoperi muzica din fundal.

- Petrecere? Acum?

Serios...

- Winston, e nouă dimineața. Nu venim la niciun Sediu.

- Petrecere??? țipă Tracer, din celălalt capăt al camerei și țopăie, până la mine, luându-mă în brațe.Te rog, love, putem să mergem???

O împing de pe mine, coninuând:

- Ce dracului sărbătoriți, mai exact?

- Widowmaker a fost arestată! îl aud pe Torbjorn (Torbiorn) țipând.

- Și? Gabriel e încă liber. Știți cu toții că lucrau împreună și că posibil o să încerce să o scoată de acolo.

- Kiddo,vino aici,acum! Și ia-o și pe Tracer cu tine! Nu stăm la discuții! țipă și Reinhardt, apoi apelul se închide.

- Pentru numele lui Dumnezeu... oftez, aruncând comunicatorul pe undeva prin pat.

Măcar Amelie e după gratii și presupun că Gabriel n-o să acționeze prea curând.

Nu voiam să mergem la tâmpenia aia de petrecere. Poate că sunt eu un tip care vrea să-și trăiască viața din plin, dar să aduci băuturi alcoolice în același loc în care există aparatură performantă? Nu, mersi. Nu voiam să fiu martorul altei explozii.

După zeci, poate chiar sute de rugăminți, venite din partea lui Tracer, cedez, luându-mi hainele cu care am fost îmbrăcat ieri, care acum erau chitite, frumos, pe un scaun tapițat.

Mă durea îngrozitor brațul bandajat și mă gândeam că ar fi o idee bună să ne luăm mașina din parcarea blocului și să o aducem aici.

Nu știu cum au primit autorizație pentru nebunia asta și nici nu mă interesa. Sediul fusese atacat acum câteva zile,iar lor le ardea de petreceri.