Agentul

Capitolul 9: Cât de distrus poți fii?

Închid ochii, trezindu-mă în fața ușii de hotel. Mai zăbovesc puțin, înainte să introduc codul și să intru.

La naiba, primisem atâtea informații azi și trebuia să le procesez și îmi era al naiba de greu s-o fac.

Într-un final, intru în cameră. Tracer era pe un scaun și se uita la televizorul imens.

- ...și cea mai căutată crinimală din țară a evadat, după doar o noapte petrecută după gratii. Toată lumea este după Amelie Lacroix și...

Tresare când trântesc ușa, din greșeală și se ridică brusc de pe scaun.

- Iubitule! Ce s-a întâmplat?

Mă uit la ea, fără vreo expresie pe chip. Nu voiam s-o mint, dar nici nu voiam să-i spun că am vorbit cu Amelie, pentru că după ar începe cu întrebările, iar eu n-am nicio scuză pentru care am rămas cu tipa aia câteva zeci de minute, ascultându-i tâmpeniile.

- Eu...

Fac o pauză. Nu știam ce să spun, așa că am lăsat să-mi iasă pe gură primul lucru care mi-a venit în minte.

- A fost un jaf.La...ăăă... În apropiere de China Town.

Jaf? Pe bune, Jeffrey?!

Râd, stresat și mă rugam să mă creadă, chiar dacă era o scuză cretină.

- În orice caz,am vorbit cu Jack. A vorbit cu ai mei, schimb subiectul, cu un zâmbet larg, trecându-mi mâna prin păr.

- Serios?! Și?

- I-au zis că posibil o să vină aici.

- Da?! Asta e minunat!

Nu știu ce era mai trist: că ea era mai entuziasmată, sau că eu eram dezgustat de gândul ăsta, chiar dacă era vorba de părinții mei.

Mereu am avut o relație mai rece cu ei. Mereu aveam impresia că nu le pasă. Mă mir că nu m-au dat la Casa de Adopții, sau ceva. Mă întreb ce părere ar avea despre mine, dacă ar afla ce imagine mi-am făcut aici, în America.Ș tiu că auziseră de Organizația Overwatch și nu aveau o părere prea bună despre ea, pentru că tata fusese selectat să lucreze, ca soldat, pentru Overwatch, dar a refuzat, iar asta l-a costat destul de mult- mai exact, i-au tăiat cam jumătate din salariu.

Presupun că m-ar renega sau ceva.

Mă așez pe marginea patului, trăgând de hanorac. Eram obosit și voiam să mă odihnesc și îmi bubuia capul și m-am blestemat când mi s-a făcut greață.

Am țâșnit în baie și am dat afară tot, de la ura pe care i-o purtam Ameliei, până la vina pe care o simțeam pentru că trebuia să-i ascund iubitei mele chestii.

După ce am terminat, m-am șters la gură, așezându-mă pe gresia din baie și respirând greoi.

M-a pus naiba să beau atât de mult.S unt al dracu de idiot.

Încerc să mă ridic, dar amețesc și cad în fund, dând cu pumnii în gresie.

Tracer vine, speriată, după mine, dar când realizează ce se întâmplă, își pune mâinile în sân, uitându-se la mine cu o privire acuzatoare.

- Știu, știu, ai avut dreptate. Nu trebuia să beau atât.

Ridic mâinile, semn că mă predau.

- Mă bucur că n-a trebuit s-o spun eu, mă ia peste picior, așezându-se lângă mine.

Eram prea amețit și îmi era prea rău, ca să pot spune prea multe. Voiam doar să mă odihnesc și n-aveam energia necesară să merg în pat.

Adormisem în baie, iar când mă trezesc, Tracer stătea în genunchi, în fața mea.