Agentul

Capitolul 10: Împăcare

Îmi ia câteva clipe să realizez ce se întâmplă:Tracer era în brațele mele și plângea,în timp ce Amelie stătea în fața noastră și era gata de acțiune.

Mă abțin să nu pufnesc în râs atunci când văd expresia de pe chipul Ameliei,atunci când o vede pe Tracer în brațele mele.

-Îmi pare atât de rău,plânge Tracer,la pieptul meu,în timp ce Amelie face un pas în față.

Angela se încordează.venind lângă mine.

-Pleacă,Amelie,mă trezesc că spun.

O strâng pe Tracer în brațe,încercând să o fac să se liniștească.Știu că fugise în brațele mele doar pentru că eram primul cunoscut pe care-l întâlnise.Ceea ce nu știu este de cât timp fuge de Widowmaker.

-Trace,calmează-te.

Reușesc s-o dau jos de pe mine.Stătea în fața mea,sfâșiată și plângea.Îi pun mâna sub bărbie,ca s-o oblig să se uite la mine și îi șterg câteva lacrimi.

-Trace,uită-te la mine.

Își ridică privirea și ochii ei îi întâlnesc,în sfârșit,pe ai mei.

-Iubito,calmează-te.N-o las să-ți facă vreun rău.Te rog,liniștește-te.

Își trage nasul,luându-mă din nou în brațe și strângându-mă.

Caut ajutor din priviri din partea Angelei,dar ea stătea și se uita,în timp ce Amelie mai face un pas în față,punând ochiul în lunetă.

-Angela,ai grijă de ea,mârâi,printre dinți.

Angela reușește s-o dezlipească pe Tracer de pe mine,iar eu fac câțiva pași,ajungând în dreptul Ameliei.

-Asta e doar între noi doi,Widow,îi spun,prinzând pușca cu o mână și strângând de ea.

Mă forțez să scot foc din palme,iar când mâna mea face contact cu pușca,aceasta începe să scoată fum.

-Nu-i trage și pe alții în necazurile pe care le provoci tu,continui,smulgându-i pușca din mână.

Se strâmbă,rânjind și scoțând un pistol și îndreptându-l spre mine.

Îi întind pușca,în speranța că poate așa am putea vorbi civilizat,dar ea a smuls-o și a pus ochiul în lunetă.

Mă dau în spate,ridicând mâinile,în semn că mă predau.

-Nu fă o tâmpenie pe care o s-o regreți mai târziu,Widow,zic,cu jumătate de gură.

Era cu degetul pe trăgaci,fiind gata să mă împuște,dar lasă pușca jos,oftând.

-Pleacă,zice,într-un final.

Ce face...

-Poftim?!

-Pleacă,kiddo,până nu mă răzgândesc.

Mă lasă să scap așa ușor,fără luptă,sau ceva?

De fapt,a mai avut ocazia să mă omoare,dar n-a făcut-o.În schimb m-a împușcat de 3 ori și m-a aruncat de pe o clădire.

Presupun totuși că are o inimă și că mă iubește pe bune,altfel nu-mi explic de ce nu m-ar fi omorât.A avut atâtea ocazii,oricum.

Îmi las mâinile pe lângă corp și mă duc lângă Angela.Tracer încă plângea.

-Haide,să mergem,spun,cu jumătate de gură.

O iau pe Tracer în brațe și arunc o ultimă privire Ameliei,înainte de a pleca.Stătea cu pușca în mână și tremura.