Agentul

Capitolul 12: Schimbări

Mă simțeam al dracului de ciudat în preajma ei, mai ales când eram singuri.

- M-ai urmărit? întreb.

Nu eram nervos, sau ceva. Eram obosit și nu aveam chef să mă cert cu ea.

- Eram prin trecere.

- E evident că minți ,ce naiba, zic, încercând să rămân calm.

- Poți să lucrezi pentru Talon, dacă vrei un loc de muncă bine plătit, schimbă subiectul.

Râd, înfundat.

- Vrei să fiu mercenar, când aproape 8 ani din viață i-am petrecut lucrând cu ăia buni? o iau peste picior. Pe bune, e stupid să gândești așa.

- Nu prea ai alte variante, kiddo.

Nu pot să cred că port o conversație normală cu ea, pe bune.

- De ce aș vrea să lucrez cu tine? Serios, m-ai pus să-mi părăsesc iubita și să demisionez.

- Pot să te ajut să devii mai puternic decât ești acum.

Ridic o sprânceană, pufnind în râs.

- N-am nevoie de tine sau de echipa ta pentru asta.

Ridică o sprânceană, zâmbindu-mi, ironic.

- Ai mai multă nevoie decât crezi.

E fraieră, sau se preface?!

- De ce dracului aș avea nevoie de voi?!

- Ai părăsit Overwatch, cea mai puternică Organizație din lume, de bună voie, iar asta o să fie dat la știrile din toată lumea, evident. Cine ar angaja un fost membru Overwatch, care s-a retras din proprie inițiativă? Amândoi știm că odată ce un om nu mai face parte din Organizația aia, devine un proscris. Talon e locul perfect pentru proscriși. Doar știi că Reaper era cunoscut drept Gabriel Reyes înainte, unul dintre fondatorii Overwatch. După accidentul pe care l-a avut în războiul din timpul Crizelor Omnics, nimeni nu l-a crezut că a murit și a fost readus la viață. E evident că Talon e ultima soluție. Și la tine e la fel.

Nu știu prea multe despre Gabriel, doar că a fost unul dintre membrii originali, că el și Jack nu prea se suportau și că a fost împușcat fatal în timpul Crizelor. Angela îl readusese la viață, dar el alesese o cale greșită.

- Eu nu-s ca el și știi asta.

-I storia se poate repeta.

- Eu n-o să mor și în niciun caz n-o să vin cu voi.

Începe să râdă. Mă calcă al naiba de tare pe nervi și mă abțineam să nu sar la bătaie, pentru că în primul rând e fată, iar în al doilea rând, e prânzul și ar fi al naiba de ciudat să vezi 2 oameni în toată firea, bătându-se, ziua în amiaza mare, pe o stradă aglomerată din New York City.

- Ai nevoie de bani? Noi o să ți-i dăm. Avem toate lucrurile la care ai putea visa și la care nu. Mașini, femei, droguri. Absolut orice.

Trag aer în piept.

- În regulă.

Dumnezeule, nu pot să cred că fac așa ceva.

- Doar, lasă-mă un minut. Trebuie să-i trimit lui Tracer un mesaj.

Se strâmbă, dar nu mă refuză. Merge vreo 10 pași, apoi se oprește, fixându-mă cu privirea. Credea că voiam să plec, sau ceva.

Îi trimit lui Trace un mesaj scurt, în care îi spuneam că se putea întoarce la apartament și că plătisem cazarea la hotel, apoi o urmez pe Amelie. Pe bune, chiar nu aveam de ales. Mai mult ca sigur, ceilalți din echipă o să mă considere un trădător, dar nu aveam ce fac. Avea dreptate. Toți cei care părăseau organizația deveneau urâți de ceilalți. Oricum,după Crizele Omnics, multă lume a început să uite de noi și să ne vadă ca pe niște ucigași, așa că ne-am retras, asta până când, acum ceva timp, Winston a inițiat un apel către toți membrii Overwatch.