Agentul

Capitolul 13: Revedere

Drumul a durat, în fine, vreo 4 ore, cu tot cu întârzieri. Am dormit în tot timpul ăsta, fiind trezit de un trosnet, semn că avionul urma să decoleze din Aeroportul Londra Heathrow, spre următoarea destinație. O voce se aude din difuzoare, spunând că peste 3 minute va decola. Mă ridic, speriat, ștergându-mi saliva care îmi cursese pe mână și mă teleportez în cala pentru bagaje. Tipul care verifica bagajele se uită confuz, la mine, neînțelegând de unde am apărut.

- Mă scuzați, ce căutați aici?

Lasă unul dintre bagaje jos și scoate un electroșoc dintr-un buzunar, apropiindu-se de mine.

Ridic mâinile, în semn că mă predau și că nu voiam să ne batem sau ceva. Era evident că eu l-aș bate.

- Am venit să-mi iau bagajul. Nu voiam să vă deranjez sau ceva.

Se apropie tot mai mult, apăzând butonul electroșocului și văd cum scoate scântei.

- Bagajele se iau de pe bandă, nu de aici. Cum ați ajuns aici?

Oftez, iritat și îl ignor. Avionul trebuie să plece și nu am timp să dau explicații inutile.

Încep să-mi caut bagajul, în timp ce tipul continuă să mă strige. Când în sfârșit în găsesc și îl iau, se năpustește asupra mea. Mă feresc, prinzându-l de încheietură.

- Ascultă, prietene, am venit aici într-o vacanță. Nu am timp și nici chef să fac victime și aici, așa că dacă aș fi în locul tău, mi-aș vedea de treaba mea și m-ai lăsa să plec.

Se zbate și începe să tremure.

- "Victime și aici"?

- Exact.

Rânjeșc și scot flăcări din mâna pe care o aveam liberă.

- Numele de "Jeffrey Cooper" îți spune ceva? mârâi la el.

Se calmează.

- E un membru Overwatch, dar s-a retras acum un an.

- Exact. Dar "Talon Organisation"?

Începe să se zbată iar și mă strânge de mână. Îi cade electroșocul și scoate scântei la contactul cu podeaua.

- Organizație alcătuită din asasini plătiți și mercenari.

- Și știi cine e cel mai nou membru?

Geme.

- Sombra?

Scot un sunet, să-l fac să înțeleagă că a greșit.

- Jeffrey Cooper. Și știi cu cine vorbești?

Scoate un scâncet.

- De ce ai face așa ceva?! De ce te-ai alia cu ei?!

Îi dau drumul și îmi iau bagajul de pe jos.

- Dacă aș fi în locul tău, nu aș întreba chestii care nu mă privesc.

Apoi mă teleportez afară, la intrarea în aeroport.

***

Casa părinților mei se afla în inima Londrei, pe Kings Row, unde se aflau majoritatea atracțiilor turustice: Big Ben, Ochiul Londrei.

Se schimbase mult în 10 ani, de când plecasem de aici. La intrare, se afla un panou, pe care scria James și Audrey Cooper: Reparații Electronice, iar sub se afla un număr de telefon, iar deasupra era o cameră de filmat și un interfon. Au evoluat mult, în ultimul timp, totuși.