Autoarea POV:
Liu: Sunt fratele mai mic a lui Jeff . Încântat de cunoștință.
Jeff încă era blocat. Nu îi venea să creadă că , el chiar este în viață , că este chiar în fața să , că poate revedea acei ochii căprui , că poate să.și revadă fratele. Trecuse mulți ani , cam 10 ani de la accident , de la aceea criză , de la moartea părinților săi , de când a acceptat să omoare , să ucidă. 10 ani au trecut de când se ascunde de poliție , de când îl cunoaște pe Slender.man și pe cei care trăiesc în conac . Își amintește aceea zi , ziua în care la cunoscut pe Slender , ziua în care a fost acceptat de alți oameni , spiriduși sau ce mai erau ei. De fapt nu era zi , era o noapte, o noapte urâtă.
Amintire:
Era o noapte furtunoasă , pădurea era întunecată , singurul sunet care se auzia era cel al picăturilor de ploaie , era îngrozitor de rece . Un om normal ar fii stat acasă , ar dormi la ora aceea sau sar uită la un maraton . Dar el nu, el era la aproape de mijlocul pădurii ascunzanduse de polițiști , de acei oameni care încercai să.l prindă , să.i ia libertatea, aceei oameni care au ochii reci , care nu suportau să.l vadă , acei oameni erau mai răi decât el . El ajuta oameni , le scurta suferință , agonia de a trăi într-o viață mizeră , plină de nedreptăți , minciuni și ură , pe când ei , le omoară speranța . Ceea ce este mai rău decât să îl omori fizic.
. Pășește încet - probabil îi era frică , frică să nu devină o mașină de ucis.- se apropie de un copac și de lasă în jos prelingânduse pe scoarța acestuia. Un miros de iarba umedă și lavandă îi inundă nările , dar în afară de acel miros specific păduri mai simți un miros. Mirosul acela metalic , acel miros care te poate face să leșin , era mirosul sângelui proaspăt .
Mirosul îl înebunit , era de parcă ar simți cel mai frumos parfum , îl făcea să se simte de parcă era drogat sau beat , pe culmile placerii. Aceea plăcere pe care numai un nebun ar avea.o." Dar eu sunt nebun?" se.ntreabă singur . Deși era târziu în noapte și ploa , se simția urmărit. Se mai foiește puțin la baza copacului , sau cel puțin asta intenționa. Copacul a dispărut. Jeff se uită confuz , după care ridică din umeri nepăsător. Se ridică apropiundu.se de un alt copac ,dar când să se sprijine cu spatele de el și acesta dispare . Criminalul se uită în toate direcțiile confuz.
Jeff: Cum ? Unde a dispărut? Ce dracu' se întâmplă ?
Din depărtare de auzi un chicotit , un chicotit care îți dădea fiori . Brunetul se cutremură .
Un plânset , se auzi printre tulpinile groase . Era plânsetul unei fetițe. Criminalul își putea da seama că era o fată , după intonație suspinelor.
După 5 minute plânsul se opri, dar a fost înlocuit de un râs sadic- acel râs care îți dădea un fior pe şina spinări. Acel ras care te.ar face să tremuri de frică .
În fața criminalului apăru o fetiță , mica cam de 6 ani . Avea părul şaten cu reflecții auri. Era îmbrăcată într.o rochie roz bombon (N.A.: Sper că am scris corect.) ,pătată de sânge şi noroi uscat. Fața ei era de asemenea cu sânge. Din cap o i se prelingeu 3 firişoare cu miros metalic. Picioruşele îi erau pline de zgârieturi şi vânătăi. Ochii ,ochii ei erau de un verde smaradic , incredibil de închis - aceea noanța , precum a ierbi în timpul nopri, închisă pe care o poți vedea doar în serile în care luna se ascunde după negrii nori.
Se apropie uşor de el . Acum mai avea 20cm între cei 2.
Unul dintre copaci se apropia , Jeff tresări vibral la vederea copacului umblator.
Copacu': Cine eşti, puştiulică?
Jeff: Jeff.răspunde sec.
Copacu': Jeff, ai vrea să locuieşti cu noi.
Jeff: 1 la mână : Care îi faza cu copacu'-caracatițo-umblatoare?😐
2 la mână:Cine sunteți?😐
Şi 3 la mână : Unde o să locuiesc , de azi înainte??😄
Fetiță chicoti la auzul primei întrebări. Ea avea un chicotit angelic , unic. Acel râs , scurt , îți gâdila auzul , era ca un clopoțel mic care pentru prima dată a elreuşit să îşi cânte amintirile , sentimentele şi iubirile ,avâne un sunet ne.mai auzit , melodios şi suac.
Fetița: Bună Jeff . Eu sunt Selly , iar aşa zidul copac este SLENDER-MAN sau Slendy ori Slen aka stâlp de iluminat / copac / prăjină cu tentacule la costum.Şi vei locui cu noi la conac. Mai ai alte întrebări?? 😀
Jeff: Şi ce mai aşteptăn , să mergem , până nu vine vreun polițist.
Sally: Ce polițişti ?? Aici nu au cum să ajungă...doar dacă...te rog spune.mi că nu ai fost urmarit până aici.
Jeff: Nu , nu cred .
Slendy: Ca să fim siguri ar trebui să mergem. Am multe să îți arăt ,Jeff. Iar ți-e Selly trebuie să îți zic ceva.
Amintire terminată.
Scarlett: Liu, de cine fugeai?spune curioasă aşteptând un răspuns .
Liniştea se lasă peste întreaga pădure . Nici măcar un greere nu îndrăzneşte să cânte, nici o frunză nu zboară din cauza frici. Un urlet de durere se auzii în toată pădurea . Nu era un simplu strigăt , era o combinație dintre o pisică şi femeie.
Liu: De chestea aia. spune arată spre o creatură ciudată . Arăta că un cadavru uman în descompunere combinat cu cel a unui câine cioănesc sau mai bine xis un sclav de a lu' Zalgo . Mirosul de carne pierdută şi sânge învechit se simția apăsător de tare.
Toți îşi îndreptară prea spre aceea dihanie. Speraphini se uitau mirați de la unu' la altu' , apoi la monstru, după care la:Jeff , Scarlett şi Liu, şi tot aşa până ce mica regină le făcut semn să atace bestia.
Sclavul văzuse şi el semul uşor făcut de roşcată, astfel putând evit cu uşurințamă atacurile repetate, dar asta la făcut ca la fiecare atac să se dea un pas în spate, astfel ajungând cu spatele lipit de un pom. Yuukimaru îl înjunghiă cu sabia anti.demoni (N.A.: Scz , dar nu îmi mai amintesc cum îi zicea .)..................................
Mno că am terminat şi capitolul ăsta, care nu îi corectat.
Bye🐼🐼🐼
