Păsări de piatră
Într-o lume moartă,
Umbre sălbatice
Respirând apatice,
Inimi de cenușă,
Lacăte pe-o usă...
Doruri n-au avut,
Zborul n-au știut.
Cerul lor închis
Într-o zi a nins
Pulberi de iubiri
Trezind amintiri...
Și-au călcat mirarea,
Și-au frânt disperarea
Vieții-n nostalgie...
Și-n lumina vie
S-au înveșmântat
Cu ceru-nstelat...
Iar din trilul lor,
Ecouri de dor,
Le-au crescut măiastre
Aripi lungi, albastre,
Lacrimi tremurând,
Ce le-au frânt căzând
În fântâna nopții
Să-și caute sorții...
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PoesíaVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...
