Toamna tăcerii

4 1 2
                                    

Nerostirile-arămii
ne-au adus toamne târzii,
zâmbet trist, clipă impară
cu parfum de scorțișoară,
și vecernii de fiori
peste visele din zori;
inima suită-n cruce,
podul cerului să-l urce
în jumatea mea de Rai,
ca un cântec trist de nai,
îmi șoptești ca o-adiere,
și mă stingi încet, tăcere...
AIVA

Celălalt mal al ceruluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum