Prin poarta cerului,
îți aprind dimineți de tăceri,
tu-mi ții visele-n palmă,
le-ascunzi de tristețea lui ieri,
peste uimirea pleoapei,
închisă pe margine de gând,
strângi funii de lumină,
țesute din cuvânt,
și-n harfa de-ntuneric
pictată-n cerul înstelat,
din foșnetul de iarbă,
tu mi te-ai întâmplat!
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PoetryVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...
