Întind umbra apei
peste noaptea curbată către răsărit,
catedrale de fum îți zidesc în rai aurit...
Strâng în palme așchii
din lumina strâmtă a asfințitului,
în balans efemer și îngust pe tăișul zenitului...
Arse de dor în tăcere
sunt lacrimile ascunse-n cuvânt,
și cad triste ploi ce separă cer de pământ...
Pe cumpăna visului,
îți deschid porți înveșmântate în șoapte,
oare câte stele încap într-o noapte?..
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PoetryVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...
