Te pierd în cuvânt
când mă strigi în gând,
tăceri iți răsar,
lacrimi, chihlimbar.
Prin suveica timpului,
trec glasul pământului
și-mi astern pe chip
vrajă de nisip.
M-ascund în târziu,
ca să nu-ți mai fiu
dorință și vis,
rătăcit abis,
pe aripi de înger,
brăzdate de fulger
în funii de lumină.
Săbii ce se-nchină
cad ca stele-n drum,
irosite-n fum...
Tu știi să mă cerți,
și apoi să-mi ierți
teama inimii,
păcatul de-a-ți fi
doar in vis poveste,
a zeilor zestre.
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PoetryVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...