Celălalt mal al cerului

Lutul Zeilor

Lutul zeilor de foc
ți-l fac roată de noroc,
și din cumpăna de stele
catedrale de tacere...
Porțile pictate-n cer,
promisiuni spre efemer,
le deschid cu șoapta verii,
în albastrul înserării
peste marea frântă-n două.
Înfloresc lacrimi de rouă
din cuvintele-nsetate
de tăceri ce-au fost iertate.
Iar din margini de povești,
îți strecor in gând că-mi ești
aripă măiastră-n soare
luminând în nopți impare,
uimiri răsărite-n zori
când mi-aprinzi zâmbet în flori.
Îmi strâng inima cu teamă,
fac bătaia să-i adoarmă,
ca-n albastrul de abis
să-mi rămâi și mâine-n vis...
AIVA