Din umbra aplecată peste gând,
șoptește-amurgul a uitare,
priviri îngenunchiate-n ezitare
se sting pe cerul nopții blând,
în vama iernii fără de sfarșit,
tocmesc cu negustorul nopții
răscumpăratele păcate ale sorții,
tristețea irosită-n infinit.
Să-mi sfâșii dimineața de tăceri,
să-mi curgi în liniștea neînțeleasă
iubirea din povești rămasa-n
firida zilelor de ieri.
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PoetryVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...
