Peste noaptea fără vină
Răsturnată în lumină,
Rodesc sâmburi de cuvânt
Strânși pe aripi de pământ,
Ce se risipesc in soare,
Însetat dor de visare...
Iar din cerul rupt în două,
Infinit pictat în rouă,
Ninge epic cu povești
Printre ursele cerești.
Glasul tău, lumină-n dor
Trece timpul călător,
Umbră ațipită-n vânt,
Ce-mi trăiește visu'-n gând.
Toarnă-mi noaptea într-o cană,
Și fă-mi luna să adoarmă!
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PuisiVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...
