Floarea de pe lună,
Într-o zi nebună,
S-a trezit la viață
Surd fluier de ceață.
Și din piatra arsă,
Ce-i fusese casă
Și-un ochi de furtună,
A-mpletit cunună.
Din cenușa vie
A țesut o ie,
Inima să-i fie
Perlă fumurie.
Din sân i-au crescut
Aripi lungi de lut;
A-nceput să zboare
Spre Soare-Rasare.
Și-n căldura lui,
Zeul cerului
Atunci a simțit,
O clipă-a trăit,
Vis adeverit.
Pân' s-a prabușit
În a lui lumină.
S-a stins fără vină,
Caldă și senină,
A lumii regină...
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PoezieVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...
