Celălalt mal al cerului

Iertare

Tu știi să îmi ierți nesfârșitele ploi,
ce separă cer de pământ în lumina din noi,
un vis tras la sorți, trăit doar in șoapte,
răsărit dintr-o umbră altoită pe-o noapte...
Tu poți să-mi aduci asfințitul mai jos,
desfrunzit de tăcerea din nopți de-abanos,
cuvântul uitat in setea de-atingeri,
ferestre spre Rai pictate de îngeri...
Se miră-nserarea de-atâta apus,
când lacrimi coboară în gândul nespus,
și-aduci visul tău în visu-mi pierdut,
tristețe cu zâmbet limpezite-n sărut...
AIVA