Prin poarta cerului,
azi îți aprind dimineți de tăceri,
tu-mi ții visele-n palmă,
le-ascunzi de tristețea lui ieri,
Peste uimirea pleoapei,
închisă pe marginea de gând,
strângi funii de lumină,
țesute în cuvânt.
Irosite-n fum,
odihnesc acum
aripi lungi, albastre,
poveștile noastre,
lacrimi tremurând,
ce s-au frânt căzând
în fântâna nopții
Să-și caute sorții.
AIVA
CITEȘTI
Celălalt mal al cerului
PoetryVisul meu n-are umbră să-ți apună soarele, doar aripă izbind halucinant marginea cerului tău; sar așchii de suflet peste întinderea mării...
