Alone forever (BxB)

mea

După un weekend liniştit a venit ziua pe care toți o urăsc: luni. Eu detest ziua de luni din tot sufletul, e cea mai încărcată zi din orar. După ce că ziua de luni este aşa "încântătoare", când deschid uşa de la intrare ca să plec către drumul spre iad îl văd pe Allen pe trotuarul din fața casei. Cum aude sunetul uşii se întoarce şi îmi zâmbeşte. Simțeam cum o lacrimă îmi curge pe obraz. Cât mai are de gând să mă tortureze băiatul ăsta?

A venit spre mine radiind de fericire, iar eu mă abțineam să nu îl strâng de gât. Cum să fie aşa vesel într-o zi ca asta?

— M-am gândit că ar fi drăguț să mergem împreună la şcoală!

Nu i-am zis nimic, deşi îmi venea să-i zic multe. L-am ocolit şi am luat-o înainte, iar el a venit imediat din urmă ca să mergă la pas cu mine.

∆
∆
∆
Ați pățit să vreți să ascultați muzică fără căşti şi când o porniți să nu se audă nimic pentru că aveți căştile conectate? Sau invers?

Eu eram odată în autobuz şi mi-am pus căştile în urechi, dar nu le-am conectat la telefon şi am dat drumul la muzică şi nu se auzea cum trebuie şi am dat sonorul la maxim ca să îmi dau seama (după ce se întoarce toată lumea la mine) că n-am conectat căştile la telefon.