Alone forever (BxB)

C

Timpul a trecut aşa de repede şi nici nu mi-am dat seama că mâine eu şi Allen faceam o lună. Aş fi uitat complet dacă nu era Kath care mi-a trimis mesaj de dimineață ca să îmi amintească.

Nu aveam nici cea mai mică idee ce aş putea să îi cumpăr, eram groaznic la cadouri.

Stăteam la calculator căutând un cadou pentru Allen şi nici nu observasem când mama intrase în cameră.

-Ce faci? Am tresărit când i-am auzit vocea.

-Caut un cadou pentru Allen.

-Dar ziua lui nu e în decembrie? Mai e cam o lună până atunci! M-am uitat la ea întrebându-mă cât de multe îi spusese roşcatul. Avea pe chip acea expresie a ei când voia să dezvăluie ceva şi am simțit cum inima începe să îmi bată cu putere. Şi-a muşcat buza, neştiind cum să înceapă ceea ce avea de zis. La fel cum eu îmi dădusem seama de intențiile ei doar uitându-mă la expresia feței şi ea şi-a dat seama că am înțeles ce voia să facă, aşa că m-a luat direct.

-Uite, Stephi. Mi-am dat seama că tu şi All...ei bine, sunteți mai mult decât prieteni. Am simțit cum sângele îmi urcă în obraji. Mă simțeam foarte ruşinat încât nu puteam spune nimic. Mama mi-a zâmbit blând.

-Să nu te gândeşti că am ceva împotrivă. Voiam doar să discutăm despre asta. Mă simțeam din ce în ce mai stânjenit.

-Ați făcut sex? Era şi mai rău că era atât de directă. Asta nu îmi plăcea deloc la mama mea, nu se jena în astfel de situații. Mă uitam la ea fiind tot roşu fără să spun nimic.

-Dă măcar din cap! Da sau nu? Am clătinat din cap, iar ea mi-a analizat răspunsul pentru câteva secunde.

-Când o veți face ai grijă să folosiți protecție. Ştiu că n-aveți cum să rămâneți gravizi, dar e vorba despre bolile transmisibile pe cale sexuală. Nu zic că All ar fi purtător, dar nu se ştie niciodată. Poți chiar tu să ai şi să i le transmiți. Ar trebui să mergem să facem nişte analize.s-a oprit fiindcă şi-a dat seama că mă simțeam mult prea ruşinat de situație, ceea ce nu era foarte greu de dedus având în vedere că eram o roşie umană.

-Discutăm altă dată despre asta!a spus ridicându-se de pe pat, iar eu o rugam din priviri să nu mai existe o a doua asemenea conversație.

A părăsit încăperea, iar eu m-am aşezat mai confortabil pe scaun şi mi-am pus muzică închizând ochii, încercând să şterg această conversație îngrozitoare din minte. Am început să mă gândesc ce cadou aş putea să îi cumpăr lui Allen şi gândul mi-a zburat la pijamaua lui cu dinozauri. M-am repezit la calculator şi am căutat pe inernet un magazin de jucării unde puteam găsi un dinozaur mare de pluş. Cum am găsit am ieşit din cameră şi am fugit la mama ca să o rog să îmi dea cheile de la maşina ei. Cum mi-a dat cheile am mers repede la maşină şi am pornit către magazinul de jucării.

Am ajuns la magazin şi am intrat, fiind surpins să văd grămezile de jucării de pluş ce erau aproape cât mine. În mare parte în magazin se aflau adulți singuri, iar unii aveau copii cu ei care arătau entuziasmați spre jucări, ca ma apoi părinții să le ia de pe rafturile înalte făcute special ca copii să nu poată ajunge de unii singuri la ele.

M-am învârtit printre rafturi până am găsit un dinozaur de culoare albastră, culoarea preferată a lui Allen, ce era la fel de mare ca celelalte jucării de aici. M-am dus să îl plătesc iar femeia de la casă mi-a zâmbit în timp ce îmi întindea bonul şi mi-a urat o zi bună. 

M-aş fi simțit ciudat să mă plimb prin parcare cu un dinozaur aproape cât mine dacă nu ar fi fost şi alți oameni care cărau la rândul lor jucării imense. Unii erau chiar mai mici decât jucăria pe care o aveau. Am întins dinozaurul pe bancheta din spate şi după m-am gândit ce haios ar fi fost dacă l-aş fi pus cu mine în față. Dar n-am făcut asta, eu nu sunt Allen.