Alone forever (BxB)

I

Stăteam cu capul pe bancă şi mă jucam cu firul de la căşti aşteptând plictisit să înceapă ora. Allen mi-a tras căştile din mână şi şi-a împletit degetele cu ale mele, lipindu-şi fruntea de a mea. Am deschis ochii ca să îl privesc în ochi, pe care îi adoram.

-O să ne vadă colegii. Îmi dau seama brusc şi mă ridic.

-Parcă nu îți păsa.

-Tu mi-ai spus că trebuie să încep să îmi pese.

-Ăsta e un "nu-mi pasă" necesar. A spus el sărutându-mă scurt pe buze, ceea ce m-a făcut să zâmbesc.

Bineînțeles că mai mulți colegi au observat asta. Unii s-au uitat dezgustați, alții şi-au văzut de treaba lor şi câteva fete fac ca nişte crizate. Fetele sunt ciudate. Că veni vorba de fete ciudate, Aisha şi Kath stau la uşa clasei făcându-ne poze, din nou, şi scandând în şoaptă "Stellen".

-Plecați la voi în clasă! Strig la ele, iar fetele îmi scot limba, întreptându-se spre clasa lor.

-Nu mai fi aşa rău cu ele, Steph!

-Taci, roşcovane!

-Nu mai fi rău nici cu mine! Spune el bosumflându-se.

-Scuze! Am încercat să spun cât de drăguț puteam, dar roşcatul mi-a întors spatele.

-Allen, chiar îmi pare rău! Spun şi îi pun mâna pe umăr.

-Promite-mi că nu îmi mai spui "roşcovan"! Se întoarce cu fața spre mine, privindu-mă serios cu ochii săi superbi.

-Promit! Am spus luând o mină la fel de serioasă ca a lui. Allen a început să zâmbească, dar când am vrut să îl sărut a intrat profa în clasă.

Când restul clasei a dat "bună ziua" am înjurat-o, sperând că poate mă va auzi.

-Eşti un idiot!a spus Allen în şoaptă, iar eu am zâmbit.

*

Avem sportul şi, ca de obicei, am rămas cu Allen în clasă. Doar că de data asta sunt şi Dean cu Melanie în clasă. Dean stă pe telefon în banca lui, iar Melanie doarme.

Allen s-a apucat să ia scaune de la alte bănci ca să îşi facă un pat improvizat. După ce a apropiat scaunele unele de altele se întinte şi se pune cu capul în poala mea. Eu citeam, jucându-mă cu părul roşcatului. Îmi ia cartea din mâna şi mă ia de ceafă, trăgându-mă într-un sărut pentru un "somn uşor" după cum susține el, apoi încearcă să adoarmă. Privesc înainte şi îl văd pe Dean cum mă privea încruntat. Tresare şi revine la activitatea lui de pe telefon. Mă aplec spre urechea lui Allen.

-Tu mai vorbeşti cu Dean?întreb în şoaptă.

-Îhî.mormăie Allen care era pe cale să adoarmă.

L-am lăsat să doarmă şi am început din nou să citesc. Trecuseră 20 de minute şi aproape terminam al doilea capitol când am auzit zgomotul făcut de scaunul tras din fața mea. Dean stătea întors spre banca noastră, privindu-l pe Allen. Am tuşit uşor, iar el s-a uitat încruntat la mine.

-Ce n-ai? Exceptându-l pe Allen. El a început să mă privească cu dispreț, iar eu am zâmbit triumfător. Voiam să-l enervez şi mi-a ieşit.

-Vezi-ți de treabă! A mârâit el, iar eu am început să-l mângâi pe Allen.

-El e treaba mea. Dean a pufnit nervos şi a ieşit din clasă trântind uşa în urma sa.

Impactul l-a trezit pe roşcat şi s-a ridicat brusc, fiind pe aproape să îmi dea un cap în gură. S-a uitat speriat prin clasă, apoi la mine.

-Ce naiba? A întrebat.

-Nimic. Doar Dean a ieşit ca un tunet din clasă.

Allen a scuturat din cap şi s-a pus din nou cum stătea. S-a foit câteva minute, apoi s-a ridicat în fund şi s-a sprijinit cu capul de perete, uitându-se la mine.

-Nu stau bine!a spus după ceva timp şi s-a aşezat la mine în brațe ca să stea cu spatele lipit de perete.

-Putem face schimb de locuri.i-am propus.

-Stau bine. Dar eu mă simțeam inconfortabil în zona de sub abdomen.

Dean a intrat în clasă, s-a uitat urât la noi, apoi a pufnit.

-Lua-ți-vă o cameră!a zis el înainte să se aşeze la locul lui.

-Ar fi o idee!a spus roşcatul, iar Dean a pufnit nervos.

-Ce zici, Steph? Mergem în cabinetul asistentei?ridica pervers din sprâncene.

-Eşti un tâmpit! Am spus, dându-l jos de la mine din brațe.

-Glumeam doar!

∆
∆
∆
∆
Am postat cam mult azi. 🙃 O săptămână nu mai postez. Glumesc. Sau nu.