Alone forever (BxB)

să

Până la finalul orelor Allen s-a împrietenit cu toți din clasă. În afară de mine, bineînțeles. Nici măcar nu a încercat să vorbească cu mine. Dar nu mă deranjează, nu vreau să vorbesc cu el. Mereu am fost singur şi aşa voi rămâne. Nu vreau să am nici un prieten. Nu-mi plac oamenii.

Am ieşit pe porțile liceului şi am început să merg către prea cunoscutul drum spre casă. Mi-am scos căştile din buzunar şi le-am introdus în telefon, apoi le-am pus în urechi.

Am mers liniştit, până cineva mi-a scos casca stângă. Mi-am întreptat privirea în acea direcție ca să îmi recuperez casca şi am dat de chipul zâmbitor al lui Allen.

—Salut! spune el fără să se oprească din zâmbit.

Nu îl bag în seamă şi îi iau casca, punând-o din nou în ureche. A încercat din nou să o scoată, dar i-am prins mână şi am început să merg mai repede ca să scap de el.