Alone forever (BxB)

oare

Asistenta era destul de tânără şi ne-a înțeles dorința de a pleca acasă, aşa că l-a lăsat pe Allen să doarmă puțin în cabinet şi apoi aveam voie să mergem acasă.

M-am dus să iau ghiozdanele din clasă, iar când am intrat am primit câteva priviri ucigaşe din partea colegilor. Profesorul m-a întrebat de Allen şi mi-a spus că noi urma să dăm un alt test din aceleaşi lecții saptamâna viitoare.

M-am întors în cabinet şi l-am privit pe Allen cum dormea linştit. Era chiar simpatic, fiindcă nu putea să mă enerveze. Mi-am setat o alarmă la telefon să sune peste o oră în caz că pierdeam noțiunea timpului. Mi-am luat cartea din ghiozdan şi am început să citesc.

Când alarma telefonului a sunat am văzut că adormisem pe scaun. N-a fost deloc un somn plăcut. Allen a început să geamă şi să se foiască, dar până la urmă s-a trezit.

-Tot oribil arăți. i-am spus, iar el s-a încruntat la mine.

-Sunt fabulos mereu! a spus ducându-şi mâna stângă la şold şi pe cealaltă ridicând-o şi ducând-o la ochi făcând semnul păci.

-Eşti dubios, roşcovane.

-Ți-am zis să nu-mi mai spui aşa! a zis el bosumflându-se.

-Ce-ai frecat toată noaptea de ai ajuns în halul ăsta?

-N-am putut să dorm.

-Pe motiv că?

-N-au vrut muşchii mei, lasă-mă,  blondule! a spus întorcându-se cu spatele la mine țâfnos.

-Vorbeşti de parcă tu ai fi mai dormit decât mine! Mi-a reproşat el.

-Păi chiar sunt mai dormit!

-Şi tu de ce n-ai dormit? La auzul întrebări m-am înroşit, aşa că m-am întors cu spatele.

-Pe motive personale, ce te bagi tu!

-Tu te-ai băgat primul, blondule! E treaba mea ce fac noaptea!

După încă câteva minute în care am stat unul cu spatele la celălalt ne-am hotarât să plecăm acasă.

-De abia aştept să ajung acasă, Steph! O să mă arunc în patul ăla şi n-o să mă mai dau jos din el niciodată! A spus Allen cu pasiune.

-Aşa să faci.