nouă la Hogwarts - Harry Potter

26

Camera este colorată în auriu datorită razelor de soare care se strecoară pe fereastră.
   Zăpada începe să se topească , făcându-i loc covorului de iarbă .
  Mă ridic leneșă din pat și privesc în jur . Hermione si Luna au plecat deja , probabil să ia micul dejun.
     Fără să vreau să ratez o astfel de oportunitate , scotocesc în cufăr până dau peste aparatul meu  foto și pornesc val vârtej pe scări .
     Până și aerul miroase a primăvară , iar priveliștea de la Hogwarts este încântătoare .
   Mă poziționez la câțiva metri de lac și încerc sa imortalizez libelule care zboară deasupra lui, învăluite de lumina dimineții. 
    Cadrul se întrerupe , iar în loc de lac , pe cameră apare fața lui Pansy. 
   Mă sperii atât de rău încât sar trei pași înapoi , fapt ce o determină pe ea și pe cele două prietene ale ei să râdă .
    -Hei mageamioaico! Nu ai voie să fotografiezi Hogwarts-ul, îmi spune printre hohotele de râs.
   -Da. Sau nu cumva vrei să le arati prietenilor tai încuiați , nu? O aprobă roșcata din dreapta ei.
   -În locul vostru aş pleca. Oh , și pansy ,  vezi să nu te îneci de la atâta ras.
    -Tu mă ameninți pe mine ? Spune ea făcând o față șocată .  Tu?!
Își scoate bagheta și mi-o flutură prin față,  fapt care atrage tot mai mulți elevi în jurul nostru.

  Știu că ceea ce fac nu este bine deloc , dar nu îi pot permite să mă facă de ras în fața întregii scoli,  așa că îmi scot și eu bagheta .
    -Da. Eu , îi răspund ca și cum asta ar fi fost ceva evident .
    -Mare greșeală. Ridică bagheta și vrea să rostească o vrajă , când este oprita  de un strigat din mulțime.
    -Hei! Lasă bagheta aia jos , Pansy,  asta dacă nu vrei să ramai doar cu așchii.
  Pansy se uită încurcată prin mulțimea de elevi, care se dau la oparte ,  făcându-i loc lui Nicholas , elevul de la Rawenclav care m-a ajutat sa mă antrenez pentru meci.
    Pansy se uită urât la mine , vrând să se retragă dar este oprită de Draco.
    -Stai , stai , stai. Spune el cu vocea sa rece , caracteristică. Credeam că le lăsăm pe ele să-si facă felul , nu că ne băgăm și noi .
   -Și eu credeam că ești în sala de mese,  făcându -le farse copiilor din anul întâi.  Evident , se pare că amândoi ne-am înșelat .
  Câteva hohote de ras se aud din mulțime .
     - Tu nu știi cu cine te pui, îi spune el lui Nicholas .
      -O , ba știu chiar foarte bine.
  Fără a mai aștepta alt răspuns , Draco își scoate bagheta și rostește o vrajă , același lucru făcându-l și Nicholas.
    Blestemele lor ricoșează când se întâlnesc , lovindu-ne pe mine și pe Pansy.
  
    La început nu simt nimic , dar apoi sunt învăluită de căldură , iar pielea mi se colorează în verde , cu pete roz.
   Îmi întind mâinile înainte și le privesc împietrită , când Pansy începe să țipe.  Urechile i s-au mărit , ajungându-i mai mari decât capul .
    Când începe să plângă și sa țipe , Nicholas se duce la ea și încearcă să o calmeze , spunându-i că știe cum să o repare , dar asta nu face decât să o înfurie și mai tare. Privind-o , pielea mea verde nu mă mai neliniștește atât de mult.
     Țipetele îi sunt însă întrerupte de vocea tăioasă a lui Snape .
   -Ce se petrece aici?
   -Ei au început !spune Draco și arată spre mine și Nicholas
     -Tu ai vrăjit primul ! îi răspund.
     -Ajunge ! Toți patru mergeți în biroul lui Fliwitch. Acum!
  
     Se pare că pielea mea  mai trebuie să aștepte.
    Când ajungem în birou , Fliwitch se stăpânește cu greu din a-şi arăta încântarea că în sfârșit ne-a prins cu ceva și ne poate pedepsi .  După o lungă , plictisitoare și nefolositoare morală , ne spune și pedeapsa.  O noapte în Pădurea Interzisă.
   Tuturor le cad fețele , iar eu aproape că mă simt vinovată deoarece mă bucur. După toate miturile pe care le-am auzit despre această pădure , ard de nerăbdare să o explorez.
    -Vezi ce ai făcut? Se răstește Pansy după ce închidem ușa,  cu degetul arătător ațintit spre mine.
    -Ce am făcut eu?! Tu ai venit la mine !
    Dar aceasta nu mă mai ascultă , îmi întoarce spatele și intră în infirmierie.
   -Aș putea să te aștept, îmi zice Nicholas
   -Știu.  Dar cred ca ar dura cam mult.
   -Bine . Atunci ne vedem diseară.  Rade.
    -O da!
 
     Când îmi recapăt nuanța  obișnuită a pielii soarele apune . Mă îndrept spre Marele Hol, gândindu-ma dacă m-a scutit cineva de orele pe care tocmai le-am ratat.
    -Jessica! Am auzit ca te duci în Pădurea Înterzisă.
    -Nu are cum , Ron! Ți-am mai zis, îi răspunde Hermione.
    -De fapt... Mă duc.
    -Dar de ce ? Am fost acolo. Snape  nu e corect . Tu  nu ai făcut nimic . Spune Harry
    -Când a fost Snape vreodată corect?  Și oricum . Nu are cum sa fie prea rău.
    -Nu are cum sa fie prea rău?! De doua ori am fost acolo , crede-mă . Știu ce zic. Spune Ron alb la față .
    -Ron are dreptate . Ar trebui să fii atentă.
   -Și cu cine mai exact te duci?se amesteca Harry.  Cu Pansy și Draco?  Nu vei fi în siguranță.  Știi asta.
   -Vine și Nicholas .
   -Și ăsta cine e , mai exact?întreabă Hermione.
    - E unul dintre jucătorii Rawenclav-ului, îi răspunde Ron.
    -A deci mergi cu doi Slytherini și un adversar de la Rawenclav.  Sună excelent!
    -Dar ce ați vrea să fac? Să nu mă mai duc?
   -Ce? Nu! Dar măcar să ai grija
    -Știți că o să am.