nouă la Hogwarts - Harry Potter

29

Mă trezesc cu o durere de cap cumplită , dar cu toate astea , mă grăbesc să ajung la cursuri. 
   Reușesc cu brio să îl evit pe Draco toată ziua , iar seara , când  ajung în salon , mă îndrept țintă către Ron , Harry și Hermione.
   -Putem vorbi o clipă ?
   -Sigur! Îmi răspund cei trei în cor.
Încep să le povestesc despre umbră , denumită aparent Andaluriu.
   Hermione face ochii mari
  -Nu se poate . Și de unde să știe Nicholas despre asta și despre contra vrajă ? Tu nu ai găsit nimic nici în cărțile interzise.
  -Eu nu am avut timp să caut în  cărțile interzise . Sau ați uitat?
  -Bine , dar totuși . Dacă nu e în cărțile permise , Nicholas de ce stie despre asta? Se amesteca Ron.
  -Poate e în programa celor din anul șase !încerc eu să îi vin în apărare.
   -În programă , dar nu și în cărți . Nu îmi place cum sună  asta. Intervine Harry.
   -Poate nu am căutat noi suficient de atent .
   -Nu am căutat suficient de atent ? Jessica , am întors biblioteca aceea pe dos!
   -Dar nu și partea interzisă , îi răspunde Ron
   -Ei ,poate ar trebui.
   -Sau... l-as putea ruga pe Nicholas să îmi spună tot ce știe despre Andaluriu.
   -Mai bine nu. N-am încredere în el.
    -Harry, dacă ar fi vrut să îmi facă felul , ar fi stat și ar fi privit !
  -Nu contează.  Simt că este poate prea informat .
   -Hermone , și tu ești prea informata , dar nu spune nimeni că nu are încredere în tine !
  - Ei bine ,  eu nu sunt informată în legătură cu creaturile întunecate !
   -Poate ar trebui!
   -Putem lăsa asta și să ne gândim cum intram iar în zona interzisa ?spune Ron
    -Dar nu mai bine îl întrebăm pe Hagrid ?  El mereu știe câte ceva despre creaturile astea  . Și în plus , dacă ne prinde Fliwitch?  Eu chiar  nu vreau sa mă mai întorc în Pădurea Interzisa. Căci cine știe pe cine mai sărut ?spun doar pentru mine.
   -Fie ! Mergem la Hagrid , dar dacă el nu știe nimic , ne uităm în bibliotecă !

  Când urcăm în dormitor , mă gândesc dacă să îi sun lui  Hermione despre sărutul cu Draco.  Mai  bine nu. La ce reacție a avut față de Nicholas , nu vreau să știu cum va face când va auzi asta.  Și în plus , cu ce m-ar putea ajuta asta  , în afară de a mă face sa mă simt  și mai rău?  Nu , mai bine țin doar pentru mine .

  A doua zi , ne îndreptăm spre clasele subterane , pentru a participa la ora de poțiuni a lui Snape.
    Simt cum stomacul mi se face ghem la gândul ca o frecventăm împreună cu cei de la Slytherin , mai ales că nu l-am mai văzut pe Draco de la sărut.
   Încerc sa îmi țin sub control respirația și pășesc în clasă, fără a privi în jur.
   -Hei Jessica ! Mai trăiești , sau ti-a făcut felul Andaluriul?
  Își amintește ! Este primul gând pe care îl am . După îmi dau seama că Nicholas i-a șters din minte doar partea cu mine și Draco  , așa că mă simt în siguranță să îi răspund.
   -Mie nu! Dar tu încă mai ai coșmaruri datorită centaurului ăluia ? Am auzit că te trezești noaptea  , țipând să te așteptăm !
  Bineînțeles că e o minciuna . N-am auzit nimic de la Slytherini ,  dar nu am de gând să o las pe ea sa mă pună cu botul pe labe. Mai ales că este și Draco aici. Dacă m-aş  purta altfel decât de obicei , ar înțelege că este ceva în neregulă , așa că prefer să mă cert cu Pansy până la apariția lui Snape .
    Din păcate însă , aceasta nu îmi mai răspunde , doar se așează în bancă , cu fața stacojie.  Să fi avut oare dreptate ? Ea chiar are coșmaruri?  Nu îmi pot retine un zâmbet plin de satisfacție în momentul în care mă întorc sa bat palma cu Ron , care mă întreabă cum de am aflat despre problema lui Pansy.
    -Nu știam nimic , am zis doar așa , ca să îi închid gura .
   Snape intră în  clasă cu o figură serioasă și scurtează Încăperea cu privirea.
  -Potter ! Unde creste Efelandrul și în combinație cu ce sirop fermentează , transformându -se într-un leac pentru mușcătura veninoasa de Șarpe Mangal?
  Harry se face alb la fața,  băjguind un răspuns acceptabil.
În contrast cu el , o observ pe Hermione  radiind de fericire , bălăngănindu-şi mâna încoace și-ncolo , în încercarea disperata de a-i atrage atenția profesorului.
   Când privirea I se muta de la Harry și se oprește asupra mea îmi înghit un nod în gât. Am asociat mereu ora de poțiuni cu chimia , materie față de care nu am niciun gând bun. Aștept întrebarea  ca pe o sentință  la moarte și expir ușurată când privirea I se pironeste din nou asupra lui  Harry .
   -Se pare c2a domnul Potter nu s-a pregătit pentru ora de astăzi.  Zece puncte penalizare pentru Gryfindor!
Desigur , am alte pretenții de la domnișoara Carter .
   Rahat!
-Aa, Aaa. .. Efelandrul este... o planta ...cu puteri vindecătoare foarte mari.....
  -Puteri vindecătoare zici? Ei , bine , te invit să guști un strop de sevă de Efelandru și să îmi zici cum e! Desigur , nici o persoana nu a mai trăit după ce a făcut-o ca să ne împărtășească senzația.
   Aaa. Deci era un copac. Măcar am aflat.
După ce casa mea este penalizată cu încă zece puncte și încercăm să facem potiunea despre care am fost întrebați eu și Harry , suntem liberi să plecam în Marele Hol pentru a lua prânzul.
   Îmi umplu farfuria cu piure de legume și carne de pui , profitând de câteva momente de liniște .
  -Să mergem la Hagrid după ce mancam ! Oricum , avem o oră liberă înainte de istoria magiei , propune Ron
   Toți se arată de acord , însă mie parcă mi se strânge stomacul și mâncarea din farfurie  nu  mi se mai pare așa îmbietoare  . Întind mâna după paharul de apă și beau , afișând un zâmbet prea neconvingător.
   -Sigur, sunt de acord!Spun cu strângere de inimă .
   M-aş fi bucurat ca discuția despre Andaluriu și Nicholas să se oprească , dar se pare că ăsta e doar începutul , și sper din tot sufletul să aflam ce ne interesează de la Hagrid , căci mi s-a urat de Pădurea Interzisă.