nouă la Hogwarts - Harry Potter

27

Ne întâlnim cu toții la ieșirea din castel.
   Noaptea se anunță a fi rece , vântul bate cu putere , iar cerul este înnorat.
   -Se pare ca nu prea vom avea lumină , afirma Nicholas .
  
  Pansy și Draco îi arunca priviri pline de venin , dar prefera sa tacă .  Rămânem în tăcere și îl așteptam pe Hagrid , iar eu mă strâng în brațe cu putere , încercând sa țin piept frigului .
    -Hei copii! Ați ajuns deja ! 'Pare nespus de rău copii , da' nu o sa va pot însoți.  Dumbledore mi-a dat o mulțime de treaba de rezolvat.
   -Poftim?! Se răstește Draco.  Vrei sa spui ca ne lași singuri în Pădurea aia blestemata ?
  - Haide Draco , nu are cum sa fie așa rău,  încerc eu sa îi iau apărarea lui Hagrid. Și oricum , tu cu Harry ați mai fost acolo .
   -Exact , am mai fost și știu ce zic !
   -Dar pana la urma ați ieșit vii , se amesteca Nicholas .
   -Așa e. Nu e ca și cum noi suntem singurii care au intrat acolo vreo data . Și în plus suntem mulți.  Nu cred ca ne-ar ataca cineva . Am putea chiar sa ne distram,  sunt o mulțime de legende legate de locul acela.
   -Să ne distram ? Se răstește Pansy.  Noi nu ne vom distra niciodată cu ratați de la Rawenclav și Gryfindor.
   -Hei , ai grija cum vorbești ,ca s-ar putea sa ai nevoie de ratații astia când creaturile întunecate vor vrea sa iti ia viața , spune Nicholas.
   -Nicholas , haide sa nu exageram,  îi spun punându -mi o mana pe umărul lui. Nici măcar creaturile întunecate nu ar fi vreodată interesate de viață ei.
 
   O privesc câteva minte pe Pansy cum sa albește la față,  gândindu -se dacă ar fi mai potrivit sa îmi răspundă sau sa tacă , iar apoi o iau din loc :
   -Aveți de gând sa veniți , sau stați acolo pana la ivirea zorilor ? Fliwitch va ști!
 
  Pornesc astfel hotărâtă spre pădure , fără sa știu dacă cei trei mă urmează  . Sper totuși ca asta fac.  Dacă mă gândesc mai bine , nici nu știu ce a fost cu accesul acela de curaj , oare am vrut sa mă dau mare? 
  Desigur , am fost făcută de ras , probabil nu la fel de mult ca Pansy , dar și pielea mea a fost colorata verde , și chiar dacă nu am avut suficient timp sa mă gândesc la asta,  ss poate ca orgoliul meu sa fi fost lezat.  Și dacă e așa , cui vreau sa îi demonstrez ca pot mai mult ?
    Gândurile îmi sunt însă întrerupte de Nicholas .
  
  - Hei Jessica ! Ai de gând sa ne aștepți si pe noi ?
   - Sigur!
 
Intram împreună în pădure , cu baghetele aprinse ațintite spre picioare , pentru a evita sa ne împiedicăm.
    Pana acum , toate zvonurile despre Pădurea Interzisa par adevărate .  Chiar ca Îți insufla o senzație de neliniște . Probabil din cauza copacilor , ale căror trunchiuri se îndoaie și se răsucesc neobișnuit , sau a sunetelor bizare , ce se opresc la fel de brusc pe cât au început .
   Înaintăm gramada , încercând sa nu pierdem din ochi poteca , fiindu-ne frica chiar și sa vorbim , ca nu cumva sa nu auzim ceva important din jurul nostru.
  
   Când galopul unui animal se aude , sărim cu toții ca arși , țipând la unison .
   Sunetul  însă s-a stins , dar noi rămânem pe loc , respirând sacadat , cu privirea în toate direcțiile .
  
   Din tufișul de lângă noi sare un animal de dimensiunile unui cal , trecând deasupra capetelor noastre cu o viteza amețitoare. 
   Pansy țipă atât e tare , încât sunt mai mult ca sigura ca a trezit întreg castelul.
  -Ce ..ce .. ce-a fost aia ?
  -Probabil un centaur , îi spune Draco și se apropie de mine , luându -mă de mana. 
   Probabil îi este la fel de frica ca și mie , de aici gestul lui neașteptat ,mai mult ca sigur. L-o fi impresionat discursul meu și crede ca alături de mine va fi în siguranță.  Cu toate astea , nu pot sa nu îi mulțumesc cerului pentru ca este înnorat și ca nimeni nu îmi poate vedea roșeața.

    -Aaa, cred ca ar fi mai bine sa plecam , spun încercând sa îmi ascund tremurul din voce , care , încerc eu sa mă conving , este datorat sperieturi , nu apropierii mele de Draco .
   - Așa este ,mă aproba Nicholas și mă prinde de mana , încercând sa mă tragă de lângă Draco într-un mod subtil .
  
     Îmi mușc buza și pornesc alături de ei , nedorind sa isc  o cearta.
  -Hei! Pe mine cui mă lăsați ?! Striga impacientata Pansy și aleargă spre noi , luându -I mana lui Draco .
  Nu știu dacă sa mă simt înfuriata sau ușurată , dar decid sa meditez la asta  în siguranța camerei mele , nu aici.
 
    - De ce ar umbla un cal prin pădurile astea?
     -Nu cred ca a fost un cal , îi răspunde Draco lui Nicholas .
      - Ei și atunci ce ar fi putut fi?
     -Ceva terifiant , desigur , intervine Pansy cu vocea -I pițigăiata. 
  Tu parcă erai moarta de frica  . Nu ai putea sa mai ramai câteva minute așa?
    -Un centaur ? Am citit ca exista pe aici. 
    -Probabil , mă aproba Nicholas.  Însă de obicei sunt pașnici.
    -Doar dacă nu cumva ăla a fugit de ceva , spune Draco cu vocea sparta .
    -Da , dar de ce anume sa se fi ferit ?
     -De aia! Țipă Pansy și arata cu degetul spre o adunătură de fum verde , dens ,ce capătă ușor o forma umana. 

  E aceeași umbra.  Nu are cum sa fie alta . E cea de pe hol , care era sa mă omoare acum câteva luni.  Mă gândesc la asta și simt cum viața se scurge din mine .
    "Umbra " se întoarce spre noi și ne fixează cu ochii argintii , iar cu toții fugim pe unde am venit și țipăm ca din gura de șarpe , de parcă asta ne-ar putea ajuta în vreun fel.
  
   Fug cât de repede pot , ținându -l de mana pe Draco , sau Nicholas , sau Pansy,  poate fi oricine.
   Simt un junghi ascuțit în plămâni , iar picioarele mi se transforma parcă în gelatina.  Simt cum acea ființă neomeneasca se apropie  și o frica nebuna , cum nu am mai simțit niciodată îmi umple inima.  Șiruri de lacrimi îmi spală fata gândindu-ma ca pana aici mi-a fost , ca de data asta nu mai am cum sa  scap,  ca norocul mi sa sfârșit .

   Deja nu mai am control asupra corpului meu.  Parcă mâinile dau crengile la o parte de o veșnicie , iar picioarele mi se mișcă într-Un ritm alert . Totul se întrerupe însă când mă împiedic de o rădăcină și cad.
   Scot un țipat scurt înainte de a atinge pămătul și de a simți cum plămânii îmi sunt goliți de aer în urma impactului.   Capul îmi zvacneste dureros , și probabil ca mi-am muscat limba , căci simt în gura gustul sângelui. 
  
   Mă întorc pe spate cu o ultima sforțare ca sa privesc creatura care are sa îmi aducă sfârșitul.
    Nu îmi mai găsesc puterea sa tip , și chiar dacă as face-o , cum m-ar putea ajuta ceilalți ?  Prefer sa mă resemnez , încercând într-o oarecare măsură să mor cu demnitate , așa cum mi-am imaginat mereu ca o voi face.  Bineînțeles,  ucisă de o umbra , stand  pe pămătul tare , cu glezna luxata , nu făcea parte din opțiunile mele , însă asta e.
   Încerc sa mă gândesc cum ar trebui sa procedez.  Adică doar voi muri.
  De obicei, când se întâmplă asta oamenii se căiesc pentru greșelile lor și se scuza pe ei isasi ca nu si-au îndeplinit toate visele . Nu intelg de ce as face asta . Mi se pare inutil .  Dar atunci ce sa fac , la ce sa mă gândesc ? La fericire , la cum sa scap?
 
    Vad cum umbra se apropie din  ce în ce mai mult și simt cum sunt învăluită de frig. 
   Nu ! Stai! Nu vreau sa mor așa ! Nici măcar nu m-am gândit la viața , poate ar fi trebuit sa îmi fac un rezumat , sa Mulțumesc pentru tot ce am avut ! Mai stai , te rog ! Ce moarte-i ăsta?  Răpusă de o umbra in pădure ! Nu vreau sa mor așa , nu vreau sa mor deloc ! Nu am făcut nimic din ce mi-am propus ! O Doamne vreau sa fac atâtea și nu am avut curajul sa fac nimic ! Vreau sa câștig meciul de Quidditch.  Nu îmi lua asta,  du-te și mănâncă alt suflet ! Încerc sa strig , dar tot ce se aude este un geamăt înfundat . .
 
   Închid ochii resemnata și îmi aștept sfârșitul , simțind cum ușoara senzație de frig se transforma în îngheț .
  
   Nu știu despre voi, dar mie parcă capitolul ăsta îmi place cel mai mult :))
  Trebuie sa îmi cer scuze pentru ca am postat atât de târziu și v-am făcut sa așteptați o eternitate , dar sper ca și voi considerați ca a  meritat.  De asemenea ,  trebuie sa va rog sa mă scuzați pentru micile greșeli legate de virgula sau de înlocuirea vreo unei cratime cu punctul , deoarece nu am mai avut timp sa editez si am vrut sa postez cât mai repede. Sper sa înțelegeți!
   Mulțumesc pentru voturi și vorbele frumoase 💖💖