nouă la Hogwarts - Harry Potter

16

      Îi zăresc pe Harry și Ron într-un colt,fiecare cu fetele pe care le-au invitat.
   Mă îndrept spre ei ,împreună cu Hermione si observ stânjenită ca toată lumea mă privește . Desigur,pentru asta mi-am luat rochia ,dar nu mă așteptam să îmi fie atât de rușine de privirile indiscrete ale celorlalți. 

    În timp ce continui sa înaintez fața îmi ia foc din pricina disconfortului ce se datorează privirilor ațintite asupra mea.
    -Wow! Exclam Ron la vederea lui Hermione care însă își întoarce privirea.  Este supărată deoarece nu pe ea a invitat-o Ron și pe buna dreptate.  Oare nu i-a oferit ea atâtea semne ca îl place?
       Cei trei încep sa vorbească însă eu îmi tot rotesc privirea prin camera.
      Sunt apucata de mana și mă întorc ,dând cu ochii de Draco.

      -Arati minunat! Îmi oferi un dans?spune și face o plecăciune eleganta, intinzandu-mi mana.
      O accept și mergem spre centrul sălii.  Îi pun o mana pe umăr iar el mă trage mai aproape și începem sa ne mișcăm leneș pe ritmul muzicii. La un momentdat îmi las capul pe umărul lui,iar când își apropie buzele de urechea mea pentru a-mi șopti ceva,simt cum mi se face pielea de găină :
     
    -Te plac Jessica.. și nu îmi mai pasa ce crede lumea!
   -Serios?spun cu ochii măriți, ridicându-mi capul de pe umărul lui.
   -Serios,afirma și își pecetluieste răspunsul cu un sărut ușor ce mă lasă fără suflare. Simt cum sângele îmi năvălește în obraji și întreaga făptură îmi ia foc.
     -Aaa.. Mă duc sa aduc ceva de băut.
Spunând asta mă îndepărtez,dar când observ ca sunt privită de mai toate personale din sala care fără doar și poate au văzut sărutul decid ca am nevoie de aer.

    Ies pe holul întunecat și mă așez pe podeaua rece. Îmi sprijin capul de perete și îmi ating ușor buzele cu vârfurile degetelor.  Le simt fierbinți.
       Într-un tarziu mă ridic în picioare pentru a mă întoarce în sala,pregătită să dau ochii cu ceilalți și sa îi înfrunt ,când observ trei persoane ce își fac apariția. 
    
     O pornesc grăbite spre scări, iar pașii lor se aud cu ecou pe holul  pustiu.  Înghit în sec și îmi fac curaj sa îi urmez. De la primul pas însă îmi dau seama ca nu va fi atât de ușor pe cât speram.  Tocurile mele se aud mai tare decât pașii lor la un loc,așa ca mă sprijin de perete si îmi scot pantofii. Simt înțepături și un fior straniu învăluindu-mi corpul când ating cu piciorul gol podeaua rece de piatra.

    Cu toate ca fiecare pas mă face sa mă cutremur îmi continui drumul ,cu pantofii într-o mana și cu rochia în cealaltă. 
       Cei trei urca spre turnul cu ceas și îi urmez.
    Picioarele mi-au amorțit de mult de la temperatura rece a podelei așa ca îmi iau de pe umeri aceasta grija. Mai rămâne de văzut ce fac în continuare ,mai ales  că atunci când aud scârțâitul ușii îmi dau seama ca nu am bagheta la mine.
    
    Cei doi îl Împing pe cel din mijloc ,iar când încep sa vorbească îmi dau sema ca sunt Draco, Goyle și Crable. 
     Fac un pas înainte vrând doar sa fiu acolo și sa îi iau apărarea lui Draco  dar mă opresc . Sunt prea laşă să o fac și îmi vine sa urlu din cauza asta.
    -Ce e în neregula cu tine?!îi urlă cei doi
    - O plac!  N.am  ținut la nimeni așa!
     -Poftim? ! Ai uitat ca e un Sânge-mâl?  Ne e inferioara. Nu merita nici măcar sa ne uitam la ea. Toți Sânge-mâlii sunt niște gunoaie! Ce crezi ca ar spune tatăl tău dacă te-ar vedea cu ea ?
     -Dacă ar vedea ca o săruți!continua cu dezgust Crable.
    -Nici măcar nu are un amarat de tata. Pana și el a lasat - o!
    Draco nu spune nimic ci privește pământul, același lucru pe care îl fac și eu. Simt insultele celor doi lovindu-ma ca un cuțit ,ce lasă în urmă răni adânci.

    -Spune ceva! Ești ori cu noi,ori cu ea?
    -Exact! Am vorbit deja cu cei de la Slytherin.  Vor tine asta ascuns și vor avea grija sa nu se afle.  Ar trebui sa ne mulțumești !
     -Aveți dreptate. .. îngaima el. Îmi duc o mana la gura pentru a înăbuși un strigat de uimire. 
    Ochii mi se umplu de lacrimi când continuă
   - aveți dreptate!  Nu știu ce a fost în capul meu. Mi-e și scârbă,spune cu dezgust.  A fost o greșeală totala sa îi acord atenția mea! E un nimeni și îi va părea rău că a țintit atât de sus!
  
     Simt cum lacrimile îmi curg șuvoaie pe obraji și mă îndepărtez împleticindu-ma. Alerg pe hol și nu îmi pasa dacă sunt auzită de cineva.
   Frigul îmi face bine așa ca alerg pana rămân fără suflare ,în fața tabloului casei Gryfindor. 
     Intru în camera fetelor și mă prăbușesc pe pat , izbucnind în hohote de plâns,în timp ce simt cum inima mi se rupe în bucăți.
.
.
.
.
.
    -Jessica! Jessica!aceeași voce mereu.
  -Jessica!  E ca un cântec care se repeta din totdeauna.
   - Jessica!Aud și deschid ochii, sărind din pat.
      Lângă mine sta o Hermione extrem de îngrijorată.
   -O Doamne! Ești bine? ! Te-am căutat peste tot! Am crezut ca ai patit ceva!
   Nu spun nimic și o iau în brațe ,conștientă de felul în care mă aflu.
     Când ne despărțim din îmbrățișare aceasta mă întreba dacă vreau sa vorbim   despre ce s.a întâmplat,dar dau negativ din cap așa ca se îndepărtează. 
      Observ ca soarele a răsărit. Mă ridic cu greutate din pat ,îmi schimb rochia și îmi spăl machiajul de pe față. 
       -Să le spun profesorilor ca ti-e rău?mă întreba Hermione când vede ca m-am instalat la fereastra îmbrăcată cu un training uzat.
   Dau din cap în semn de "Da " fără sa mă întorc și aud ușă închizându-se în urma ei.
      
        Offf
E trist,stiu....  Se pare ca Draco nu este  chiar cum se aștepta Jessica. . Dar cine știe? 
   Mulțumesc ca îmi citiți cartea! App,voi posta câte un capitol pe săptămână, deoarece doar așa îmi permite timpul. Pupici❤❤❤