nouă la Hogwarts - Harry Potter

19

  Mă plimb de-a lungul străzilor ,privind vitrinele strălucitoare ale magazinelor în căutarea cadoului perfect pentru mama.
      Nu mă atrage nimic. Coliere și brățări, are.  Jucării,nu prea. Haine,nici nu mă gândesc, gusturile noastre nu au coincis niciodată.
   
          O iau la dreapta ,pe Avenue Road ,când un afiș colorat,lipit pe gardul crem al unei case îmi sare în ochi.
    Mă apropii de el,iar informația pe care o aflu mă umple de furie.
    În mijlocul acestuia se află Janifer, îmbrăcată cu o rochie mulată, alba decorata cu diamante micuțe, ce sunt destul de sigura ca sunt pietre swarovzki. 
      Ei bine,în caz ca nu a-ti ghicit,afișul de față este invitata la petrecerea ei. 
    Bineînțeles ca nu o las sa câștige. Eu am i-am făcut invitația la război, iar ea a acceptat-o. Acum rămâne de văzut cine îl va câștiga. 

    Îmi continui drumul prin fața vitrinelor în timp ce formez numărul lui Katie.
     După câteva apeluri, răspunde robotul Bună!  Sunt Katie. Nu pot vorbii acum,dar ce ar fi sa lași un mesaj? Te pup!
    Mai incerc de câteva ori însă în zadar.  Bag telefonul în geanta neagra de piele și mă opresc în fata unui chioșc.  Afișul mare,rupt pe la colturi și decolorat de ploaie și soare.
     Bilete teatru "Alice în tara minunilor "
   Este teatrul la care mergeam întotdeauna cu mama de Crăciun.
   Înviorata de aceasta amintire plăcută, plătesc doua bilete și mă îndrept spre casa.
  
    Urc scările în liniște și ascund biletele în unul dintre sertarele biroului.

       După ce îmi verific conturile de pe rețele de socializare,încep sa mă gândesc la petrecere și decid ca putina magie nu strica. La urma urmei ,pentru ce am stat sa o învăț atâtea luni,nu pentru a mă ajuta de ea?
   
     Îmi iau în brațe o foaie și un pix și mă așez în pat,începând sa îmi replanific petrecerea.
      Cred ca m-as putea descurca cu putina ninsoarea artificiala, voi închiria câteva lumini și masa....ar fi drăguț sa apară ca la Hogwarts, asta m-ar scuti de niște cheltuieli în plus.
    O sun pe Katie și o pun la curent cu noile planuri,apoi închid, încredințată ca va răspândi vestea.
    
      Mă duc la dus,lăsând picăturile calzi sa îmi relaxeze mușchii și îmi imbrac pijamalele albe,cu văcuțe.
   Mă învelesc pana în gat și intru pe Facebook,plănuind sa dau scrool la postari pana mă prinde somnul,însă una îmi atrage atenția..  Este o poza cu One Direction, postata de Janifer.
   
      Simt cum furia mă inunda și pun nana pe telefon,formând numărul cu mâinile tremurânde.
     -Katie... nu pot sa cred. Nenorocita îi cheamă pe One Direction!
    -Noi ce ne facem acum?
   -Pai..spun ridicându-ma din pat, mai am câteva economii.
    -Și eu.
    -Cat ai?
    -300 de lire..dar tu?
    -500
    -Ei.. mai avem nevoie de doar 9200. 
    -Suntem terminate, rostesc eu  și vocea mi se frânge.
.
.
.
.
     Nu cred ca zorii s-au ivit vreodată mai greu decât astăzi,dar când o fac mă ridic din pat ca un vârtej și mă reped spre șifonier.
    Trag pe mine o pereche de blugi de piele negri,un hanorac larg,gri cu gluga și încalț o pereche de botine negre.
    Îmi prind parul în coada și îndes cele 300 de lire în buzunar.
  
   Cobor scările câte doua și o salut pe mama din mers
    -Pa mama!ies în oraș.
    
Nu îi mai aud răspunsul,ca deja sunt în fata casei. 
   Aici nu ninge,dar în schimb ploua. Este o ploaie molatica,dar rece,ce tine toți oamenii în case. Străzile sunt pustii, animate doar de instalații și moși Crăciunii din fața caselor. 
     O cotesc pe diferite străzi, pana ce ajung în fața barului vrăjitorilor, portalul spre lumea înterzisa mageamiilor.
        Spre surprinderea mea,locația este plina ochi. Majoritatea nu se sinchisesc de clinchetul sugrumat al clopoțelul de la ușă,așa ca pășesc cu grija pe podeaua de lemn,care scărițe indiferent de ce as face.
   
   Ies pe ușa din spate și mă pomenesc în fata zidului.
      Vreau sa rostesc vraja ,când îmi dau seama ca am uitat bagheta acasă
    -Grozav!
   Încerc sa îmi aduc aminte codul pe care l.a folosit Hagrid, dar ghici ce? S-a folosit de umbrela sa magica,echivalenta a baghetei mele.
  
     Ies în strada și pornesc spre casa,cu vântul suflandu-mi șuvițe de par pe fata, pe care le îndepărtez în zadar.
Ploaia încă nu s-a oprit și mă gândesc la cât de bine mi-ar fi prins acum o umbrela.
  
      Când intru în casă scap un oftat de ușurare. 
   Am hainele ude și parul la fel,iar căldura care mă învăluie se simte ca o binecuvântare.
  Când îmi amintesc însă ce am de făcut urc scările în vârful picioarelor și intru în camera , de unde îmi iau bagheta. 
 
     Ies din nou,în aerul rece și mă îndrept spre bar. Acum sunt din nou în fața zidului și apăs 3 cărămizi, cu bagheta.  În următoarea secunda ,zidul se deschide ,lăsând sa se vadă o alee parțial populată, dar cu aceeași vreme ca în oras.
 
     Mă îndrept spre librărie,o clădire aproape la fel de mare ca banca.
  Împing usa mare din lemn masiv și mă pomenesc într-o  încăpere mare,luminata și călduroasă. 
    În jurul meu se alfa o mulțime de rafturi  ticsite de cărți ,așa ca mă îndrept spre tejghea ,pentru a cere îndrumări bibliotecarului.
   
    -Um... Am nevoie de o carte... despre.. nu știu cum sa explic, ,dar vreau sa fac ceva asemeni hologramelor, doar ca mult mai reale.
    -Ce îți trebuie ție ,drăguță ,este cartea umbrelor, dar o găsești doar în librăria de pe aleea Knocturn.
     -Aleea Knocturn?rahat!

    Ies din nou în ploaie și mă îndrept spre aleea Knocturn,care în mod normal îmi este înterzisa.
       În afara faptului ca este populată de persoane mai ciudate,care practica de ani buni magia neagra,nu văd vreo diferență. 
    Îmi pun gluga și merg cu  privirea în pământ ,evitând sa mi se vadă fața,pentru orice eventualitate.
  
    Ridic din când în când ochii sa mă uit în jur și atunci o văd.
O clădire în genul unui conac, cu câteva țigle lipsa ,ce are deasupra ușii de la intrate câteva plăcuțe Librarie.
  
      Mă îndrept cu pași mari spre ea,dornica sa îmi termin cât mai repede șederea aici,când ceva mă prinde de cot.
     Mă întorc terifiata și dau cu ochii de o vrăjitoare bătrână ,îmbrăcată cu o pelerina neagră.
   Are fața brăzdata de riduri și nasul coroiat, genul acela de vrăjitoare de care ai învățat ca trebuie sa te ferești
     -Drăguță.. începe cu o voce ce ar vrea sa fie dulce,dar este mai prefăcuta decât bunătatea mea când am invitat-o pe Janifer la petrecere... Nu vrei niște degete de gnom? Sau poate o inima de dragon,sunt foarte greu de găsit,spune și scoate din pelerina un borcan mânjit de sânge, în care se afla o inima,de dragon presupun, care încă mai bate.
   
      -Nu multumesc,îi  răspund cutremurandu-ma,după care plec încercând sa alung acea imagine din minte.
  
       Când deschid ușa librăriei mă izbește în față o pala de aer rece,urmată imediat de un miros de mucegai.
     Este împânzita tot de atâtea cărți ca și librăria precedenta, așa ca decid sa cer din nou ajutorul bibliotecarei.
  
    -Aveți cartea umbrelor?
    -Cartea cui?răspunde aceasta cu o voce pițigăiata,în timp ce își așează ochelarii mai bine pe nas.
    -Cartea umbrelor,spun de această dată pe un ton mai ridicat.
    -Aaa,desigur.
Își ia bagheta și face o mișcare spre rafturi,de unde se desprinde o carte mare,cu coperta neagra,roasa pe la colturi.
    -60 de galeoni
  Îi plătesc și iau cartea,pe care o strâng la piept și mă grăbesc sa ies.

   Mă aflu din nou pe alee și încerc sa îmi controlez imboldul de a fugi.  Merg tot cu capul în  pământ, pentru a nu fi observata și pentru a mă feri de stropii reci de ploaie care cad necontenit.
      În graba mea,mă izbesc de cineva și sunt cât pe ce sa îmi cer scuze,dar observ ca e Draco, așa ca mă abțin
     -O dar Jessica, cum de te-ai aventurat pe aleea Knocturn?mă ia el la mișto.
    -Nu-i treaba ta!spun și vreau sa trec mai departe,când îmi ia cartea din mână
    -Da-mi-o înapoi!tip dar o ridica deasupra capului,fără sa mă bage în seamă
    -Uuu,cartea umbrelor! Sa înțeleg ca acum studiezi și magia neagră?
    -Studiez ce vreau eu,spun arțăgoasa în timp ce îl calc pe picior ca sa scape cartea din mână, lucru care se și întâmplă.
 
    Acum s-a supărat, o văd pe fața lui,și nu pot sa îmi rețin un zâmbet de superioritate.
    -Ei bine,vom vedea ce părere are Dumbledore despre asta, mă amenință.
    -Dumbledore nu va afla nimic, fiindcă te vei da și tu de gol!sau mai văzut aici printr-un glob de cristal?
   Nu spune nimic, ci doar afișează un  zâmbet iritat.
  
    -Ai face bine sa iti ții gura,spun după care îi întorc spatele.
.
.
.
    Merg pe străzile din Londra destul de mulțumită de schimbul de replici avut cu Draco. Era și timpul sa îl pună cineva la punct.
    Mă simt extrem de ușurată când ajung acasă, dar când observ ca Katie este în bucătărie alături de mama ,mai sa scap cartea din mână.
   Încerc sa o ascund la spate ,însă deja m-au văzut
  
     -Ce ai acolo Jessica?mă întreabă mama
     -Nimic,spun zâmbind cu stângăcie
     -O haide,te-am văzut cu ceva în mana,intervine și Katie.
     -Aaa,aia ! Pff,e o carte de bucate, nimic interesant, merg sa o duc sus și mă întorc
    -Stai Jessica!țipă mama însă eu deja sunt pe scari. 
     Intru în camera și încui ușa, căutând cu disperare un loc în care să ascund cartea. 
    Neavand o varianta mai bună, o bag printre haine,chiar în momentul în care cineva bate în ușă.