nouă la Hogwarts - Harry Potter

11

   -Îmi vreau pelerina înapoi!spune Harry și se îndreaptă spre mine,smulgandu -mi materialul din mână.
   -Vad ca ti-ai îndeplinit misiunea.  Îi poți spune lui Draco! Felicitări!spune și Ron după care toți trei pleacă
.
.
.
Stau în pat însă nu pot adormi.  Nu pot sa cred ca am dat  greși. Și mai important, nu pot sa cred ca după toată strădania mea ei sunt cei supărați.  Ei! Mi-am riscat locul la Hogwarts pentru a-i aduce pelerina lui Harry înapoi.  După ce ai  furat-o! Îmi tot repeta o voce din capul meu ,însă decid sa o ignor.

   Mă ridic în capul oaselor și ies pe coridor,cu bagheta aprinsa. Știu cât este de riscant,mai ales la ora aceasta a serii,însă nu mai pot sta închisă în camera.
  Mă îndrept spre lac,pe a cărui suprafață se oglindește luna.
  Mă așez pe o porțiune mai înaltă si privesc tremurul apei,pana când decid sa îl tulbur aruncând cu pietre.
  Cu fiecare piatra aruncata simt cum frustrarea creste în mine din ce în ce mai tare și dau frâu liber lacrimilor.

  Nu sunt o lasă.  Nu vreu sa plâng și nici nu îmi pot permite asta,însă decid sa îmi las un răgaz în care sa o fac,având în vedere cât de bine mă simt după ce fiecare lacrima îmi curge pe obraz.

Pornesc spre castel când încep sa se ivească zorii , cu ochii roșii si cu capul zvacnindu-mi la fiecare pas.
  Ajung în salon destul de târziu, și când văd ca e gol îmi dau seama ca ceilalți au plecat la masa.  Decid sa nu mai iau parte la micul dejun și mă târăsc spre camera mea,unde mă imbrac.
.
.
.
.
  Orele au trecut repede ,printre planuri și strigătele de bucurie ale celor care vor merge în Hogsmeade.
Deși nu vorbesc cu niciunul dintre prietenii mei,iar toată casa mă evita ,decid ca voi merge cu Slytherinii. Nu neapărat din plăcerea de a sta alături de ei,cât mai degrabă din dorința de a-i vedea fața lui Harry.

   Ies în holul principal și încep sa-l caut pe Draco.  Am norocul sa îl găsesc pe scari,singur ,așa ca mă îndrept spre el:
  -Hei; Draco !
  -Oh,Jessica. Hei!
   -Ammmm. Mâine este excursia în Hogsmeade,încep eu,iar el da aprobator din cap.
  Mă gândeam dacă as putea merge cu tine și colegii tai.
-Ai luat cartea,nu?schimba el subiectul 
  Eu doar mă uit la el.
  -De aceea ceilalți nu voresc cu tine.
  -Cam așa. .. deci ,este vreo problema dacă vin.
  -Pai nu știu. . Spune el. Era și logic. Nici nu intelg de ce am mai întrebat.  Una este sa suporte rușinea de a lucra la un proiect cu o sânge -mal, și alta de  a merge de buna voie undeva cu ea.
  -Ok. Am inteles,scuze ca am întrebat,spun și dau sa plec,dar mă prinde de mana
  -Jessica,e vorba de reputația mea aici.
  -Oh! Și crezi ca de reputația  mea nu a fost vorba când i-am furat pelerina lui Harry?mă răstesc.
   -Știu. . Dar chiar nu pot.  Suntem prieteni, înțelege ,însă nu pot

  Nu mai spun nimic și trec pe lângă el. Ceea ce simt eu cu greu se poate numi dezamăgire.  E ceva mai mult.
Sunt supărată pe el,pe Ron, Hermione si Harry, dar mai important ,pe mine!
  Am avut încredere în toți acești oameni, pe care îi cunosc deabia de 4 luni! Nu pot sa cred! Mi-am abandonat prietenii din Londra,nu le-am scris nicio scrisoare ,mi-am abandonat statutul de a doua cea mai populara fata din scoala pentru ce? Ca sa fiu o ratata aici. Dar nu voi fi.
 
   Urc în camera și decid ca pentru început sa îmi refac relația cu cei din Londra. Încep prin a-i scrie o scrisoare mamei,prin care îi spun cât de frumos este la Hogwarts și ca o iubesc,iar apoi mă gândesc la cea pentru Katie. Nu stie ca sunt la Hogwarts, însă trebuie sa îi fac o părere buna despre. ..... Singleton! Asta e..  Singleton ,o școală în Scoția care pregătește avocați de peste 100 de ani!  Sunt geniala!
 
        
                  Katie
Bună ,Katie!cum o mai duci?   S-a mai întâmplat ceva palpitant la scoala?

Eu sunt bine și Omg!  Îți scriu din Scoția.  Știu ca am plecat așa, pe nepusa masa,însă voiam sa fie o surpriza.  Am aplicat la Singleton, cea mai buna scoala de avocați din Scoția. 
  E minunat aici. Scoala este în stil vechi,împrejmuita de o pădure și cu vedre spre lac. Poți ajunge aici doar cu trenul și avem niște uniforme speciale.  Profesorii sunt drăguți ,majoritatea ,iar colegii pe măsură.  M-am integrat neobișnuit de repede.   Știu ca nu am mai vorbit pe mobil ,și doamne,bănuiesc ca am o mulțime de notificări pe instagram,însă aici sunt impuse câteva reguli stricte.  Se vrea un trai cât mai simplu ,iar obiectivul principal este ca elevii sa socializeze ,de aceea sunt scoase celularele.  Ăsta ar fi un mic inconvenient , însă trecem peste ,deoarece în câțiva ani vei avea ca prietena un avocat celebru ! Te îmbrățișez și îmi este foarte dor de tine! 
                                              Cu drag, Jessica

  Pun scrisoarea în plic alături de cea pentru mama și  Kan și le leg de piciorul lui Snow. 

  Privesc pe fereastra cum bufnita mea neagra se îndepărtează și îmi apare în minte imaginea Londrei.  Am fost atât de ocupata încât nu mi-am dat sema cât de mult îmi lipsește. 
Mai este o luna însă.  Fix 30 de zile pana la Crăciun.  Și 20 pana la examene. Am uitat complet!  Ce mă fac eu acum?

  Mă arunc spre cufăr și îmi înșir diverse manuale pe pat. Dar stai... mai bine termin ce am început la transmutatie.  Pun manualele înapoi în cufăr și îmi iau cartea" împrumutată " în miez de noapte.  Trag perdelele în jurul patului și încep sa o răsfoiesc.
  Paginile sunt îngălbenite și rupte pe la colturi ,umplute cu un  scris încovoiat.  Observ ca nu exista cuprins,astfel încât îmi vine greu sa găsesc ceea ce caut.

     Ce se întâmplă când nu mai poți reveni la forma umana .pas.
Sau stai! Dacă norul sau ce era aia ere Voldermort care nu mai poate reveni la forma inițială?  Dar nu... asta se întâmplă doar în cazul în  care te preschimbi în animal,nu în fum.

  Continui sa răsfoiesc cartea pana când ploapele mi se îngreuneza și adorm.