nouă la Hogwarts - Harry Potter

28

Simt cum mi se taie respirația și mă contopesc cu frigul.  Amintirile legate de vară mi se șterg ușor din memorie , fiindu-mi greu să îmi imaginez existența unei mingi galbene care să emane altceva în afară de  frig.
    Când simt cum imi îngheață până și oasele îmi închid ochii și las să mi se prelingă două  lacrimi pe obraji.  Știu ca nu  așa voiam să mor , nu plângând,  dar simt că nu pot altfel , că așa ar fi cât mai cuvincios să întâmpini moartea , ca pe un prieten vechi  . La urma urmei  , ea a fost acolo mereu nu ? A fost mereu alături de noi și a așteptat momentul potrivit sa se arate. Ei bine , se pare că momentul potrivit pentru mine a sosit acum .
 
   Mă resemnez și mă pregătesc să mor , întrebându -mă ce urmează după , dar totul devine al naibii de greu din cauza unei lumini puternice ce îmi apasă în  mod dureros retina .
    Strâng din ochi cu putere și mi-i acopăr cu mâinile , încercând să îmi aduc o oarecare alinare. Oare am ajuns în rai? Stiam eu că acolo e lumină , dar parcă asta e prea de tot.
     Încet ,  încet lumina se stinge și mă simt în siguranță sa îmi iau mâinile de la ochi. Acum ce? Oi fi ajuns în iad ?
  
      Mă chinui sa deschid ochii și tot ce văd e un chip palid , cu niște ochi superbi,  gri , încadrați de un păr blond spălăcit . Nuu. Cu siguranță am ajuns în rai , și tu , bunăciune,  blochezi soarele .
      Cel care este în fața mea deschide gura și pare ca îmi vorbește , dar nu pot să înțeleg nimic din ce îmi spune. Doar sunete fără noimă.  Cineva îl împinge la o parte , iar în locul lui apare un băiat frumos , cu maxilarul bine definit .
     Și acesta îmi vorbește și mă apucă de umeri , scuturându - mă.   Hei nu mă mai scutura ! Tu nu auzi sa te oprești ? Încerc sa îi strig , dar se pare ca nici eu nu pot articula vreun cuvânt .
     Însă , parcă cel blond îmi aude gândurile și se pune din nou în fața mea , într-o încercare zadarnica de a-mi vorbi. 
   Nu intelg ce îmi spune , sau poate că nu vreau sa înțeleg , căci prefer să mă concentrez pe ochii lui. Parcă aș vedea mii de stele în ei și mă apropii doar puțin , ca să le văd mai bine.
     Mă mai apropii doar puțin , să văd cât de mari pot fi stelele acelea și buzele mele le ating pe ale lui. 
   El face ochi mari și nu schițează nici un gest , pana când eu îmi dau seama ca îl sărut pe Draco și mă trag înapoi.
      Faţa îmi arde de rușine și îmi vine sa îmi smulg parul din cap gândindu -mă la ce am făcut. 
   Adică bine , era sa mor , dar să fiu totuși atât de proasta încât să nu îmi dau seama ca e Draco și să îl mai și sărut ?
    -Eu .. eu... eu nu am vrut !reușesc într-un final să îngâim.
    -Știu ca nu ai vrut, îmi răspunde Nicholas în locul lui Draco , care a rămas în iarbă , năucit.  Andaluriul are efectul ăsta asupra oamenilor.  Îți ia mințile pentru câteva secunde , nu te mai știi pe tine , pe nimeni din jurul tău și faci lucruri neașteptate,  ei bine , ca ăsta de acum.  Și la ce efect a avut asupra ta , nu ar fi fost de mirare sa o săruți pe Pansy.
    PANSY! O nu , o nu , o nu! Sunt o mare proasta ! Dacă Draco și Nicholas nu vor spune nimic despre asta,  lucru ce pare puțin probabil , Pansy o va face cu siguranță .
   -Nimeni nu poate afla ! Nu! Tu Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar afla că l-am sărutat pe Draco ?!
   -Nu că ai fi singura căreia i-a trecut asta prin cap , spune el cu obișnuita -I nonșalanță.  Dar  oricum , dacă te face sa te simți mai bine , nu voi spune nimănui .
   -Tu nu , dar ea va spune !arat către Pansy.
    - Pot rezolva eu asta.  O mica vrajă de ștergere a memoriei și gata , se amestecă Nicholas .
    -Ai face asta?! Întreb plină de speranță.
 
  Nicholas îmi zâmbește și înainte de a avea timp sa protesteze , Pansy ne privește cu ochii goi.
    -Va mai dura puțin până își va reveni , dar nu își va fi amintit nimic , mă asigura el.

  Când se întoarce către Draco , acesta îl aștepta cu bagheta în mână.
    -Mie nu îmi șterge nimeni memoria  , îi șuieră  printre dinți. 

   Nicholas preferă să îl ignore și ne propune să plecam  , căci zorile încep sa se ivească.  Se pare ca ne-am ispășit cu toții pedeapsa , dar dacă știam că eu va trebui sa o plătesc pe a mea atât de aspru , mi-aş   fi aruncat camera foto în lac.
.
.
.
   Mă trântesc în pat și încerc 2sa dorm macar câteva ore înainte de începerea cursurilor .
  Mă gândesc la ce le voi spune lui Harry ,Ron și Hermione despre cele întâmplate în pădure , iar gândul îmi fuge la sărut.  Nu îmi pot retine un zâmbet , pentru care mă învinovățesc imediat.  La ce m-oi fi gândit eu oare atunci ? Nu puteam să îi admir blestemații de ochi și de la distanta aceea ?
   Draco mi-a promis ca nu va spune nimănui.  Înainte sa ne despărțim . Mi-a spus chiar și că ar minți dacă ar zice  că nu i-a plăcut , că înțelege că eram sub efectul unei vrăji , dar că nu putem continua cu asta , că trebuie să ne prefacem că totul este normal și că noi , ei bine , EU, nu l-am sărutat niciodată .
 
   O daaa! Se pare ca am ajuns și la partea asta a povestii ( ce repede trece timpul ) unde Jessica cu  Draco se sărută . Probabil nu așa cum va așteptați majoritatea dintre voi , dar totuși , o fac !
    Voi ce credeți  , se vor purta Jessica și Draco la fel ca pana acum sau vor încerca să aplaneze certurile și sa se înțeleagă ?