nouă la Hogwarts - Harry Potter

25

Peste două săptămâni are loc primul meu meci de Quidditch.  Startul îl dă casa Gryffindor împreună cu cei de la Hufflepuff. Max spune că va fi un meci ușor , dar în ciuda cuvintelor , ne dă antrenamente din ce în ce mai dificile.
  Chiar și eu mi-am îmbunătățit vizibil modul de a juca , iar Ron , care  spune că are cunoștințe avansate în ale Quidditch-ului îmi spune că am toate șansele să fac furori.
  
     Masa de dimineață vine însă ca un  pumn în stomac , datorită privirilor ațintite asupra jucătorilor . Cei de la Gryfindor ne copleșesc cu laude și urări de bine , punând  rămășag pe câștigul nostru , evident de altfel. În schimb răceala care vine dinspre Hufflepuff e greu de ignorat. Dat fiind decursul anilor precedenți , meciurile sunt singurele ocazii în care se pot face afirmați , iar ideea ca noi sa le furăm și acest moment de glorie , ei bine , nu le cade chiar într-un mod plăcut. 
   Cum ar fi  fost de așteptat , Slytherinii nu au stat cu mâinile în sân și ne-au creat o adevărată contra campanie. Au mii de stegulețe ce înfățișează casa Hufflepuff,  și mii de ținte pe care sunt lipite poze cu jucătorii de la Gryfindor.  Cel puțin , este de apreciat că au pus o poză în care am ieșit bine.
    
       Vremea este îngăduitoare cu noi , perfect potrivita pentru Quidditch, aș putea spune. 
    Soarele este blând,  acoperit uneori de nori atât de albi , încât albastrul cerului pare că îi pătează. 
    Ne aliniem la câte un capăt al terenului,  iar la fluierul doamnei Hook,  ne avântăm în aer .
    Mingile sunt aruncate , iar eu mă grăbesc spre coafă , pe care o prind. 
   Mulțimea explodează în urale.
  
  Nu trece mult însă de când am pus mâna pe coafă, că sunt flancată de Roy și Jonathan,  păstrătorii de la Hufflepuff. 
    Încerc sa îi evit și zbor în zig zag , când aerul este brăzdat de un bulgare ce se îndreptă spre mine cu o viteză amețitoare. 
   Înainte de a plonja,  evitandu-l, am inspirația sa îi arunc coafa Alexei , aflată la câțiva metri de mine. Aceasta o prinde fără greutate și îmi continuă drumul , înscriind primul gol al meciului .
    Cei din tribune se ridică în picioare și aplaudă , în timp ce elevii de la Gryfindor ridica deasupra capetelor stegulețe roșii. 
  
     Când meciului reîncepe , cei de la Hufflepuff par mai porniți ca niciodată sa câștige. 
    Se avântă cu îndrăzneală pe urma coafei , pe care o și prind , însă noi nu suntem dispuși sa lăsăm lucrurile așa. 
    Întreg meciului continua într-un schimb continuu de coafe și bulgari , pana când Harry plonjează chiar în mijlocul nostru , pe urmele hoțoaicei aurii ,  urmat îndeaproape de Diggory.
  
    Mulțimea și jucătorii incremenesc,  privind goana nebună după micuța minge aurita.  Daegas însă,  bataciul de la Hufflepuff,  pare să își recapete destul de repede gustul pentru joc, căci trimite cu toată puterea sa un bulgare în direcția lui  Harry.
  Fred se repede înainte , intenționând sa pareze lovitura , însă se  ciocnește violent de Harry , iar cei doi se izbesc de pământ  cu un bubuit surd.
    Printre îmbulzeala și gemetele de durere , mana lui Harry se ridică , ținând strâns Hotoaica Aurie. 
    Cu toții începem să ovaționam și ne îngrămădim în jurul lui,  bucurându-ne de o victorie strălucită. 
    Masa de seară este urmată de o petrecere în toată regula în salonul casei Gryfindor ,  unde toți stăm cu mult după ora de culcare , sporovăind și mâncând din bucatele furate de la bucătărie de Fred și George.
.
.
.
.
A doua zi este plină de antrenamente și noroi așa că decidem ca sâmbăta  să o consacrăm unei excursii în Hogsmeade.  Deși Hermione este nemulțumită la început , insistând că ar trebui sa învățatăm,  ne acceptă ideea.
      Zăpada încă persistă , dar frigul nu mai este atât de tăios ca în decembrie, motiv pentru care mă perindez printre troianele de zăpadă purtând un palton lung ,roșu. 
      După ce bem bere cu caramel , vizităm fiecare magazin de pe alee, încercând sa găsim cât mai multe lucruri pe care sa ne aruncam banii.
     -Hei ! Uite acolo!Strigă Ron.  Au mai deschis un magazin. 
    - Magazin de animale!strig eu  entuziastă că mama nu e aici , deci nu mă poate împiedica să îmi iau unul
    -Ar trebui sa mergem și acolo , nu? Dar toți avem deja câte un animalut.  Se plânge Hermione. Mai bine am merge la bibliotecă. 
    -Nu toți , Hermione. Eu și Ron nu avem.
     -Fie. Haideti să aruncăm o privire , dar promite-ti-mi că nu stăm mult și că nu va veți lua animale ciudate
   -Mai ciudate decât pisica aia a ta?spune Ron , neanticipând lovitura venită din partea lui Hermione.
  Începem cu toții să radem și ne îndreptăm spre magazin.
   
  Când deschid ușa masiva de lemn , aerul cald din interior mă învăluie , alungând treptat frigul pe care încep sa îl resimt de-abia acum.
  Magazinul este imens , cu zeci de rafturi pe care odihnesc cuști , găzduind felurite animale.
   Ne plimbam printre rafturi ,  încercând sa găsim  ceva ce ne place. 
      -Hei Ron!  Se aude o voce în spatele nostru.  Te-ai gândit să iti cumperi în sfârșit o bufniță mai bună decât sfrijita aia a ta?
    Ne uitam nedumeriți în jur , întrebându -ne cine vorbește , când de după rafturi apare Draco , ducând o cutie cu o tarantula în mână.
    -Nu mai căuta!  Am găsit eu ce ai nevoie ,spune și scoate capacul cutiei , luând tarantula în mână.
   
   Ron este livid la față,  chiar și eu mă simt fără vlagă. Am avut fobie de păianjeni de când mă știu , dar acum se pare că a revenit în forță. 
    Deși sunt împietrită de groază , privind incontinuu la tarantulă , mă poziționez intre Ron și Draco. 
     -Lasă -l în pace! Îi spun , fiind uimită  de tremurul din vocea mea.
     -O dar vai , Jessica ! Cred că ție nu iti este frica de asta- arată spre tarantulă - nu?
   Un zâmbet rănit îi apare pe față , după care face un pas spre mine , urmat de atingerea tarantulei. 
    O simt mergandu-mi pe braț și impietresc , Temându - mă să nu mă prăbușesc de groază.
    Își ridică câte un picior încet , mai făcând câte un pas nesigur , dar apăsat. 
   Îmi vine sa urlu și sa plâng , cutremurandu -mă la fiecare mișcare a păianjenului , dar îmi impun sa nu fac asta.  Nu în fața lui Draco.
     -Ia-l de pe mine. Este tot ce reușesc sa spun , cu dinții încleștati și cu broboade  de sudoare pe frunte
   El doar se uită la mine și zâmbește , dar când tarantula face următorul pas capul îmi vâjâie și îmi stăpânesc cu greu impulsul de a o arunca chiar eu cât colo.
    -Ia-o acum sau jur că te omor cu mâna mea ! Îi spun tremurând , cât de calmă pot , încercând pe tot posibilul sa nu sperii " draga " vietate de pe mâna mea.
     -Bine , bine !spune Draco și își ridică mâinile în defensivă. 
     Când ia tarantula de pe mine mă simt învadată de un val de siguranță , urmat de repulsie.
   Încep sa tremur și îmi acopăr fața cu palmele , lăsându-mă pe vine , lângă un raft.
Brațul îmi pulsează și eu simt încă tarantula pe el , iar dacă aș avea suficienta putere , l-as smulge.
   Când îmi observă starea , Draco încearcă sa se apropie de mine.
    -Jessica..eu nu am vrut decât sa glumesc
    -Cred ca e timpul sa pleci , Malfoy , îi spune Ron, iar acesta se îndepărtează. 
După ce rămânem singuri își  pune o mana pe umărul meu și stăm așa , în tăcere , pana ce își fac apariția  Hermione si Harry. 
  
   Pentru început , îmi pare foarte foarte rău că nu am mai postat de secole.  Sper totuși ca Vă va plăcea capitolul acesta , scuzand micile greșeli ( am stat pana la  1 sa îl scriu și de.abia îmi mai țin ochii deschiși )
  Sper ca următorul va veni repede , nu ca acesta. Va îmbrățișez!!!💖💖💖💖