nouă la Hogwarts - Harry Potter

18

   Căldura din casă mă învăluie.  Urc lent scările ,privind toate obiectele care mă înconjoară. 
      Ajung în camera mea și îmi las picioarele sa se afunde în mocheta albă.  Orașul este liniștit, doar câțiva oameni își mai croiesc drum pe strada udată de stropii de ploaie.
      Mă opresc deodată, străbătută de un soc,după care mă arunc pe pat și întind  mana spre noptieră. 
  Într-unul dintre sertare stă abandonat,cu ecranul închis,telefonul meu.  În mod normal,nu aș fi putut supraviețui fără  el. Fata populară ,care trebuie sa fie mereu la curent cu ce se întâmplă și să îi tină  pe ceilalți la curent cu lucrurile interesante pe care le face ea.
   Ei bine,nu pot să cred că am rezistat atâta timp fără el,însă acum sunt acasă și sunt hotărâtă sa îmi reiau viața obișnuită. 
  
      Intru pe snapchat si îmi fac un selfie,lăsând sa se vadă o parte din dormitor, iar apoi o distribui și pe celelalte rețele de socializare ,împreună cu mesajul înapoi acasă.
  
      Mă schimb într-o pereche de colanți negri și un tricou larg,atât de spălăcit încât nu mai sunt sigură care îi era culoarea inițială. 
        Îmi iau telefonul cu mine și cobor la bucătărie, unde o  ajut pe mama să pregătească ciocolată caldă.
     În timp ce îi adaug porției mele niște bomboane colorate ,îmi sună  telefonul. 
    -Katie, îi spun mamei și răspund. Durează doar o scundă.
     -Bună,Katie!
     -Jessica! O Doamne! Nu pot să cred că te-ai întors acasă.
    -Da,doar ce am ajuns.
     -Omg! Avem atâta de recuperat.  Deci spune-mi, cum e cu noua școală ,ce fel de profesori sunt și  desigur ,trebuie sa vorbim și despre petrecerea pe care o vei da.
    -Umm.  Sigur! Te voi suna în câteva minute ,știi tu.. petrecem puțin timp mamă fiică acum
    -Bineînțeles! Salut-o pe doamna Carter din partea mea
   -Așa fac,spun și închid.

   Observ că mama s-a instalat deja în  fața televizorului așa că sar pe canapea alături de ea și îmi iau cana de ciocolata. 
    -La ce film ne uitam?
     -Mmm,nu știu,spune ea cu un zâmbet atotștiutor și începe să râdă.
     
      Ne pomenim așadar privind Singur acasă pentru a 1000 a oară.  Asta a devenit deja o tradiție în familie.
.
.
.
.
  Mâna în care țin umbrela mi-a înghețat, la fel și cea cu telefonul. 
  Mă îndrept spre stația de autobuz,în timp ce duc o lupta disperata contra vântului.
     Când o zăresc în sfârșit pe Katie,mai întâi ca o pata crem, dar care se conturează ușor, transformându-se în fata vesela de odinioară închid telefonul și mă grăbesc sa o îmbrățișez. 
     Ne așezăm pe banca din stație și palavragim, mai întâi despre  scoala mea ,subiect la care eu sunt destul de evaziva, apoi despre fosta noastră scoala.
    
       -Îți vine să crezi că Janifer s-a despărțit de Michael?
     - Au fost împreună?
       - A da! Am uitat sa menționez partea asta. S-au întâlnit la petrecerea lui Kim. De atunci se poarta ca și cum ar fi fost făcuți unul pentru altul. Se purtau ,de fapt.  Cică el ar fi inselat-o,dar cine știe.  Probabil este doar o alta modalitate de a ei de a primi atenție. 
    -Ei bine păcat ca a încercat. M-am întors,iar acum toată atenția o vom capta noi.  Și Kan ,bineînțeles.
    -Chiar ,ați mai vorbit?
     -Am vorbit aseară, după ce ti-am închis ție.  A fost chiar foarte bucuros sa mă audă,dar am hotărât sa ne vedem la petrecere.  Știi tu,pentru efect .
    - așa te vreau,îmi spue Katie și batem palma.
 

     Tot ce facem după este sa ne plimbam prin magazine,innoindu-mi mie garderoba ,deoarece Katie spune ca este deja învechită.  Nu ca i-as da dreptate intru totul ,dar sunt unele haine noi apărute de care nu am auzit .
   
    Înainte sa mergem sa mancam mergem sa tragem la xerox invitațiile pentru petrecerea mea,care va avea loc peste 2 zile. 
     Sunt destul de mici,făcute cu  hârtie cartonata,iar imaginea de pe ele înfățișează un club.
    E clubul din centrul orașului, deschis cu 3 săptămâni în urma.

    Când iesim mi se pare ca văd pe cineva cunoscut. Mă zgaiesc la o fata înaltă ,cu par blond ,iar când se uita la mine îmi dau seama ca e Janifer. 
   -Stai aici,îi spun lui Katie în timp ce mă îndepărtez ,făcându-i cu ochiul.
  
     Mă apropii  de Janifer cu un zâmbet atât de fals încât și un copil de cinci ani l-ar putea demasca și o iau în brațe.
    -Janifer, de când nu te-am mai văzut!
  Observ ca nu spune nimic așa ca continui, amuzându-ma în sinea mea de  mutra pe care a adoptat-o. Se vede ca nu mă suporta,însă nu poate arata asta în public așa ca profit de situație. 
     -Uite,spun și îi întind invitația. Vreau sa mă asigur ca nu am fost uitată, rostesc ca si cum as avea tot dreptul din lume sa fac asta, dar poate chiar îl am. Sper ca vei reuși sa vii!
 
      Katie mă întâmpină zâmbind,iar asta îmi da de înțeles  că a urmărit întreaga conversație
     -Ți-am mai spus ca ești geniala?
     -Da, dar ai putea sa o faci mai des,o tachineaz în timp ce ieșim din mall,încărcate cu pungi de cumpărături, de la diverse magazine.