nouă la Hogwarts - Harry Potter

4

Trenul își continua ruta,iar pe parcurs afară se întunecă, ferestrele fiind bătute de stropi de ploaie.
Ron a adormit,Hermione citește o carte despre studiul bestiilor din Pădurea Interzisa, cât despre Harry,este prea tulburat ca sa îi vorbesc.

Când trenul se oprește, îmi iau rămas bun de la cei trei și mă îndrept spre grupul copiilor din anul 1,deoarece voi participa la sortare alături de ei.

Afară este deosebit de frig și îmi pare rău că mi-am pus pe mine doar bluza subțire. O strâng mai bine în jurul meu,incrucisandu-mi mâinile la piept,în speranța de a-mi tine de cald.

Ploaia s-a oprit,însă mirosul ei se poate simiți încă în aer.
-Anu' întâi! Aici!striga Hagrid ,asa ca mă îndrept spre el.

Mergem pe o poteca namoloasa,spre castel.
Alunec de câteva ori,însă reușesc sa îmi mențin echilibrul suficient încât sa nu cad.

Mergem timp de jumate de ora,perioada în care frigul îmi pătrunde pana în oase.

Ajungem în cele din urma la lac. Mă impresionează, trebuie sa recunosc,însă nu la fel de mult cum o face castelul.

Este imens, cu ferestre mari,luminate și cu turnuri înalte.
Nu are nimic în comun cu cetățile și castelele pe care le-am văzut în Paris,pe Valea Loirey. Da,trebuie sa recunosc, sunt pasionata de castele și de vremurile vechi,când existau prințese și regi.

Am în bibliotecă o colecție considerabila de astfel de cărți.
Cu toate acestea,Hogwarts - ul este cu totul deosebit.
Îmi da un sentiment pe care nu l-am mai simțit în apropierea niciunui castel.

Ca ceva ce îți pătrunde pana în suflet ,făcându - te sa te cutremuri,o măreție a sa.

Ne facem grupe de câte 3 copii și ne urcam în bărci.
Eu am căzut alături de doua fete gemene,extrem de energice.

Mă așez în spatele bărcii și mă pregătesc pentru înfiorătoarea traversare a lacului, știind ca am rău de mare.
Simpla legănare a valurilor îmi provoacă greata,iar imensitatea apei mă face sa cred ca sunt mica, și extrem ,extrem de singura.... singurătatea. Probabil sentimentul care mă sperie cel mai tare. Mereu fug de el. Chiar și când sunt foarte obosita ,prefer sa îmi petrec timpul la petreceri, în compania altor oameni.

Nu îmi pot da seama de ce. Probabil îmi este doar frica sa rămân eu și gândurile mele. Nu vreau sa stiu ce este în capul meu.

Cum spuneam,legănarea valurilor îmi provoacă greata,lucru ce se petrece și acum..
Astfel,nu trece mult timp de când am început sa traversam întinderea cristalina a lacului,că mă aplec peste barca,scăpând de micul-dejun.

Mă simt ușurată când ne lovim de pământ și cobor din barca.
Suntem direcționați spre intrarea în castel,care pare și mai grandios de aproape.

În ușă suntem întâmpinați de o vrăjitoare destul de bătrână, cu fata brăzdata de riduri,cu parul strâns într-un coc.

Îmi place însă sclipirea din ochii ei. O face sa para mai tânăra.
-Buna-seara copii! Eu sunt profesoara McGonagall. Va rog sa mă urmați spre Marele Hol.
O urmam în interiorul castelului, pana când ajungem într-o încăpere imensa. Seamănă foarte bine cu o sala de bal.

Are patru mese lungi,unde se vor așeza elevii fiecărei case. Mda..M-am documentat despre Hogwarts.

Sala este luminata de o mulțime de lumanari ce plutesc în aer.
Ne adunam cu toții și așteptăm să fim strigati de către Doamna Mcgonagall, ce ne invita sa ne așezăm pe un scaunel ,după care ne pune pe cap o pălărie ponosita.

-Selena Monds!
O fata scunda,tunsa băieteste. Profesoara îi pune pălăria pe cap, iar aceasta începe sa vorbească,repartizand-o la Hufflepuff.
Urmează apoi o lista lunga de nume,eu pierzandu-le sirul.

Am rămas ultima și trebuie sa recunosc, mă bucur. Măcar așa nu vor fi toți ochii ațintiți pe mine,dar m-am înșelat.
Toți mă privesc cu interes și reușesc sa îl surprind chiar și pe Draco studiindu -mă.
Mă așez pe scaun,iar profesoara îmi pune pălăria pe cap. Urmează o lunga perioada de tăcere, după care aceasta începe sa vorbească :
-Hm.. interesant. Mai interesant chiar și de cât la Potter, as putea sa spun.
Întotdeauna ti-a plăcut sa fii cea mai buna nu? Și trebuie sa recunoști ca nu ai recurs mereu la cele mai corecte metode pentru asta. Slytherin te-ar putea ajuta aici. Sa iti șlefuieasca talentul, sa te facă mai buna,poate la fel de buna Ca Știm Noi Cine. Poate chiar mai buna.

Simt cum fata îmi arde. În minte îmi vine imaginea vânzătorului de baghete însoțită de cel mai mare coșmar al meu.

Se făcea ca eram într-o camera,iar în fata mea erau o mulțime de oameni nevinovați. I-am omorât pe toți, iar pe braț mi-a apărut un desen ciudat,cu un cap de mort și un șarpe.
M-am trezit plângând și am mai avut visul acela de încă 2 ori,după accidentul Deliei și înainte de a veni la Hogwarts.
Încerc sa îmi controlez vocea cât de bine pot,ochii fiindu -mi inundați de lacrimi de la amintirea visului și de la gândul ca ar putea deveni realitate:
-Nu vreau la Slytherin. .
-Dar nu e întotdeauna cum ne dorim.
-Nu! Nu poți face asta. Greșești! Nu am nimic care sa mă asemene cu un Slytherin.
-Amintirea ta cu Delia mă face sa mă gândesc la altceva. Ia Spune - mi, i-a revenit vederea,nu?
Mi se pune un nod în gat și nu îmi mai pot stavili lacrimile.
-Ce s-a întâmplat cu ea a fost un accident. Nu s-a mai repetat.
-Fie! Gryfindor!

Mă ridic de pe scaun și mă îndrept spre masa celor de la Gryfindor, însă nimeni nu mă aplauda.
Cu toții se uita suspicios ,iar băiatul lângă care mă așez își trage scaunul mai încolo.

Pe mese apar diferite feluri de mâncare,însă nu mă ating de ele. Mi-a pierit pofta.
Aștept ca ceilalți sa termine și sa ne putem îndrepta spre camere.
     Pornim pe un hol uriaș, cu scări enorme. Pe pereți sunt puse tablouri magice,în care oamenii se mișcă.

    Urcam o mulțime de scări, pana ajungem în fata unui tablou al unei doamne destul de plinuțe, îmbrăcată într-o rochie roz.
   -Bun copii. Parola este "Tarta de visine" ne spune Percy, prefectul.
  După ce spune aceste cuvinte,tabloul se îndepărtează ,lăsând ca în fata noastă sa apară o camera superba.
   Culorile sale predominante sunt cremul și rosul.
  
    Este formata dintr.o bibliotecă medie,fotolii și mese,plus un șemineu superb.
   Copii se repezesc spre ele,însă eu pornesc pe scari,spre dormitoarele fetelelor.  Nu vreau sa vorbesc cu nimeni în momentul ăsta.

    Ajung într-un hol,pe partea dreapta fiind fereste mari ,iar pe cea stânga uși ce duc spre dormitoare.

  Eu îl împart pe al meu cu Hermione si Kleo, o vrăjitoare cu sânge pur,roșcată.

   Intru în camera,rămânând uimita de ce văd ..
   Este mobilata cu trei paturi cu baldachin ,ce au cearșafuri albe,fiind acoperite de paturi groase roșii ,cu mici detalii aurii.
   
    Este de asemenea o fereastra mare,ce da spre Pădurea Interzisa ,o oglindă și câte un cufăr la marginea fiecărui pat ,în care ne vom pune lucrurile.

   Îmi îndes hainele în cufăr și mă trântesc pe patul de lângă fereastră, trăgând perdelele în jurul lui.

  Îmi doresc sa plâng,însă pe moment sunt prea obosita pentru a o face. Stau doar întinsă pe spate,cu ochii la tavan, când în minte mi se derulează întâmplările de peste zi,iar lacrimile curg fără sa le mai pot opri