Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 2

Hey,hey . Vroiam sa va anunt ca voi face o lista cu dedicatii. Cine vrea dedicatie pe viitor, sa lase comentariu. 

“Oh, deja iti simt lipsa.”, o aud pe Emyli oftand de la celalalt capat al telefonului.

“Si mie imi este dor de tine, dar stii ca nu puteam ramane acolo in vacanta. Anne vrea sa fiu aici, si in plus am multe de rezolvat.”, spun in timp ce ma uitam dupa masina sport a lui Bob.

“Te referi la Louis?”, intreba sufletul meu sangerand.

“De fapt ma refeream la trecutul meu, iti amintesti? Vreau sa-mi gasesc matusa si sa-mi aflu povestea, dar ai dreptate si in legatura cu lucrurile cu Louis. Trebuie sa vorbim.”, spun, gandurile mele zburand direct la chipul angelic a lui Louis, care-si facea simtita lipsa in fiecare secunda din viata mea.

“Ii vei spune ca esti cu Stefan?”,rosteste ganditoare, lacrimi inundandu-mi ochii.

“Nu stiu. Nu stiu daca va vorbi cu mine, ce-I voi spune, ce voi simti, ce voi face. Nu stiu nimic in acest moment.”, spun inainte sa o salut de final si sa inchid telefonul.

In fata mea se opri un Range Rover negru stralucitor. Nu credeam ca e posibil ca cerul sa ma urasca atat de mult incat sa-mi fi facut asa ceva. Din masina neagra iesi Harry imbracat casual, cu pantalonii lui mulati si obisnuiti de culoare neagra.

—Buna si tie surioara, spune zambindu-mi strengar. Imi lua bagajul si-l aseza cu grija in bortbagajul incapator al masinii. Ma invita politicos sa intru in masina, apoi porni motorul. Nu intelegeam de unde atata bunatate in el. As spune ca mi-ai lipsit, dar as minti, spune razand, in timp ce-si trecea mana dreapta prin parul sau dat cu gel. Louis nu e in oras, spune privindu-ma serios. L-am privit furioasa pentru cateva secunde, apoi mi-am mutat privirea spre fereastra masinii. E plecat cu sora lui Eleanor in Monte Carlo, sune provocand o durere insuportabila in pieptul meu, nu cred ca va veni atat timp cat esti aici, continua sa rasuceasca cutitul in rana din sufletul meu.

―Nu-mi pasa, incerc sa mint, pastrandu-mi expresia fetei serioasa. Ochii lui verzi ma analizasera pret de cateva secunde, apoi isi muta privirea in fata, la  soseaua uda si lina. Abia asteptam sa ajung in vechea mea camera, sis a imi pot lasa sentimentele sa se izbeasca de peretii inimii mele. Nu puteam recunoaste ca sufeream. Era mult prea uman ceea ce simteam eu. Durea atat de tare.

In cateva minute ajunsesem in curtea plina de flori a lui Anne. Ea si Bob stateau in fata garajului asteptand ca masina lui Harry sa fie parcata. M-am dat jos din masina, imediat ce Harry trase frana de mana. Am imbratisat-o strans pe Anne, apoi m-am adancit in bratele mari ale lui Bob, care zambea atat de fericit. Cu el m-am inteles cel mai bine. Mereu a stiu sa ma scoata din belele, si sa ma inteaga, asa cum nimeni nu reusea sa o faca.

Bob imi lua bagajul si ma invita in casa alaturi de Anne, care ma tinea de mana, de parca as fi fost un copil mic. Harry ramase sa bage masina in garaj.

M-am aseazat pe canapeaua gri pe care obisnuiam sa imi mananc cerialele atunci cand eram mica. Anne statea langa mine, vorbind despre rezultatele mele impresionante obtinute la examene. Privind biblioteca lui Anne din living, am observat o fotografie de la craciun, inramata. Eram eu si cu Louis sarutandu-ne sub vasc. Nici macar nu stiam ca fusesem fotografiati, sau ca Anne inramase vreo fotografie. Imi lipsea… atat de mult. Am intors fotografia spre carti, astfel incat sa nu mai pot vedea acea imagine.

― O doamne, o aud pe Anne strigand din bucatarie. In sfarsit, ofta bucuroasa. Si eu si Bob am mers in bucatarie confuzi. La stiri aratau ceva despre Grem. Se pare ca unul dintre membrii gruparii fusese arestat. Danny. Mereu traisem cu impresia ca Danny e mort. Oare gresisem? Eu l-am impuscat. A supravietuit. Bizar.  Ce ma bucur ca inca unul din criminalii astia a fost arestat, spune Anne punand suc in pahare. Poate o vor prinde si pe nenorocita aia de Pisica Neagra, rase Anne facand zgomote de pisica din gura. Ramasesem putin socata. Anne ma  ura, si eu trebuia sa zambesc si sa o aprob.

Dupa mai multe ore de discutii cu Anne, m-am retras in camera mea. Se pare ca nimic din lucrurile mele nu fusese atins, ceea ce ma bucura. Ceva imi spunea ca Anne inchisese usa camerei mele cu cheia, pentru a-l tine departe pe Harry de intimitatile mele, asta incluzand jurnalele mele. Mereu Harry gaseste jurnalele mele ca pe o literature aparte. Mereu incerca sa-mi gaseasca jurnalele, sis a le citeasca in fata prietenilor sai de fotbal. Am multe motive sa-l urasc. Il urasc pe drept, nu pentru ca as fi geloasa pe ce are el. Eu m-am bucurat de statul acasa, si scaldatu-l in cuparaturi, in vreme ce el isi imbratisa fanele.

Mi-am cotrabait prin fiecare dulap din camera, apoi am hotarat sa-I sun pe cei din Grem, pentru a vedea ce s-a intamplat mai exact cu Danny. Am hotarat sa-l sun pe Sam. Tipul mic de statura, blondut cu ochi albastri, si cicatrici pe spate.

“Ma bucur ca in final ai reusit sa suni, pisico”, spune acesta serios si amuzat in acelasi timp. “Ne-ai lipsit.”, continua acesta mimand un sarut prin telefon.

“Da, si mie mi-ati lipsit. Deci ce s-a intamplat, cu Danny? Si mai ales ce ati facut cat timp am fost plecata?”, intreb fiind dornica sa aflu cat mai multe.

“Dupa ce tentativata de a-l omorȋ a dat gres, s-a intors la sediu, gata-gata sa te omoare.”, rosti serios, ca si cum ar fi trait acel moment din nou. “A trebuit sa-l dam in gat. Nu a fost prea greu sa ne despartim de el.”, rase intr-un mod malefic care ma facu si pe mine sa rad. “A fost un ghimpe in fund, acest Danny. E rautacios din partea mea sa spun asta, dar aceasta este adevarul. Oh, si cat ai fost plecat, nu am facut mare lucru: am ras de pe fata pamantului o familie intreaga de interlopi care vroiau sa ne demaste, am rapit-o pe fica premierului britanic, si ti-am pregatit o gramada de treburi noi. “, spune trezindu-mi imediat interesul. Aveam atata nevoie sa fac rau cuiva. Imi aduc aminte de primele crimiele, cat de linistitor era totul pe atunci. “Mai tii minte ca a trebuit sa-l impusti pe Louis Tomlinson? Da, banuiesc ca iti aduci aminte. Acum trebuie sa scapam de una din surorile lui. De Lottie.”, ii aud vocea groasa rostind. Am inghitit in sec de cateva ori, apoi am incercat sa refac din nou replica lui in mintea mea. “Seful a zis ca nu e neaparat sa o faci tu, dar trebuie macar sa fii complice.”, spune facandu-mi inima sa-si revina la pulsul normal.

“Cred ca o poti gasi la liceul in care invata. Va fi usor. Iti voi da datele printr-un mesaj.”, spun inainte sa inchid. Aveam nevoie sa ma apropii mai mult de seful gruparii Grem, iar asta insemna sa cooperez. Nu puteam sa-I fac asta lui Louis, dar trebuia. Trebuia sa-mi alin sufletul. Si poate ca aceasta crima, sau complicitate avea sa ma indeparteze si mai mult de Louis. Louis care ma va urȋ candva, asa cum o face si Pisica Neagra, ce abia asteapta sa-i i-a viata.