Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 16

Heiiii. Sper sa va placa si acest capitol. Vreau sa va spun ca sunt atat de fericita. Maine voi merge in Verona, unde este casa Julietei, si bine inteles si Clubul Julietei unde sunt trimise scrisori la care se raspund. Sunt asa entuziasmata.

In fine nu asta e ideea. Mi-a venit o idee de o poveste si nu stiu pe care dintre baieti sa il pun protagonist principal. Trebuie sa aiba un aer elegant, sa fie modest, si calm, inocent. Sa vad pe cine alegeti. 

"Draga jurnalule, 

Nu-mi vine sa cred ca am inceput o noua fila din jurnal cu acea replica idioata folosita in filmele cu adolescenti. Trebuie sa ma gandesc la o alta formula de inceput pentru acest jurnal. 

E ultima mea zi in spital. Peste cateva ore voi parasi camera in care am stat doua saptamani. Afata ma asteapta acel aer rece care avea sa-mi intre din nou sub piele si sa ma distruga. Acel aer rece provenit din plamanii lui Louis.

Sunt atat de nervoasa pe el si atat de furioasa pe mine. Stiu ca intregul sau comportament era atat de rau din vina mea. Eu l-am transformat in"Louis Jucatorul". Nu mai puteam face nimic. 

Nici nu stiu ce sa fac. Nu-i pot spune adevarul lui Stefan. M-ar parasi in doua secunda, dar nici sa ma despart eu de el nu e o solutie. Ambele variante ma intristeaza. 

Peste doar trei zile este nunta lui Zayn, iar eu nici macar nu mi-am ales o rochie. Stefan a trebuit sa plece din nou la parintii lui, lasandu-ma singura. 

Poate e mai bine asa. Am timp sa decid ce voi face. Pana la urma amenintarea lui Louis nu a avut si un termen stabilit. 

Ma calca pe nervi faptul ca Louis mi-a facut una ca asta, insa ce e cu adevarat enervant este faptul ca ma gandesc sa respect conditia lui de a ma desparti de Stefan. E frustant sa stii ca cineva te are cu ceva la mana. Niciodata nu am mai simtit acest sentiment ciudat si niciodata nu m-am asteptat ca Louis sa mi-l provoace. 

Totul era mai usor inainte de colegiu. Pe vremea cand eram la liceu, si inca nu-l omorasem pe Carter. Imi fusese mai usor sa gestionez relatia cu el. Poate ca am stiu ce sa fac mai bine pentru ca nu stiam, de fapt, ce simt pentru Louis. 

Acum ca stiu ce am simtit pentru Louis, si ca am fost intr-o relatie cu el, si ca l-am iubit, e mai greu, mult mai greu.

Mereu am crezut ca o data cu trecerea anilor, problemele se rezolva mai usor, insa acum tind sa cred ca nu e chiar asa cum imi imaginam. 

Cu cat cresc si ma maturizez, problemele mele devin mai greu de rezolvat, mai ales atunci cand vine vorba de sentimente. 

Daca stau bine sa ma gadnesc mereu a fost asa de bulversant . Sentimentele mele niciodata nu au fost clare, insa erau mai usor de ascuns sau eliminat ca acum. 

Nu pot sa inteleg cu ce l-ar ajuta pe Louis daca eu si Stefan ne-am desparti. Crede ca asa se va razbuna pe mine sau pe Stefan? Ma va face sa-l urasc, daca nu o fac deja.

Crede ca daca face asta va fi alta sansa pentru noi? Stefan e deja lipit in inima mea si chiar de nu ar fi asa, nu as putea sa fiu din nou cu Louis. Inimile noastre deja s-au tradat intre ele, plus ca deja sunt prea multe minciuni la mijloc. 

Sunt o criminala.  Mereu am fost, si mereu voi fi. I-am omorat sora, am omorat atatea persoane. Mi-am omorat chiar si prietenii cei mai buni.  Cum as putea sa-l mai privesc in ochi cand stiu ca i-am facut atat de mult rau. "