Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 29

*** 

"Nu stiu ce va fi in viitor. Habar nu am unde sunt acum si unde voi fi maine. Am tot ce as putea vrea si totusi am ales sa-mi complic viata cu ceva ce imi distruge viata putin cu putin. Cum se poate ca ceva care te distruge incetul cu incetul totusi sa te faca asa de fericita. " 

Am inchis jurnalul imediat ce Louis a iesit din salonul de spital. Am bagat caietul gros si argintiu in geanta si i-am facut semn sa i-a loc pe scaunul de  langa mine.  

—Doctorii spun ca va fi bine, rosti Louis stergandu-si fata cu palmele. 

Era atat de obosit. Ochii lui erau inconjurati de cearcane verzui. Imi era atat de mila de el. Imi parea rau. As  fi vrut sa-i pot atinge ochii si sa-iiau toata oboseala si tristetea. 

—Liam va fi bine, rostesc. Cine stie in ce lucruri s-a bagat si ce combinatii a facut, spun strangandu-l de mana. 

—El nu e asa, rosteste trecandu-si mana dreapta prin parul meu. Liam e un tip linistit. 

Cuvintele ieseau asa de repede din gura lui Louis; era atat de convins de ceea ce rostea. Mi-am intors capul spre stanga apoi mi-am dat de cateva ori ochii peste cap. 

Nimic. 

Nimic nu era adevarat. Liam era un ticalos. Nici vorba de tipul bland si linistit de care povestea toata lumea din jurul lui. Eu stiam; stiam adevarul despre el, despre Niall, despre tot. Eu faceam parte din acest adevar groaznic pe care-l stiam. 

Liam fusese prins intr-o capcana cu Jill de catre banda lui Karkuvsgot. Atat Liam cat si Jill au fost vatamati. Jill a scapat doar cu cateva coaste rupte si un glont in umar. Liam insa nu a fost la fel de norocos. A fost impuscat de trei ori in piciorul drept si de o data in zona stomacului. 

Habar nu am ce a fost in mintea lor. 

Cum de Niall si Liam nu au fost mai atenti? Cum de nu s-au asteptat la asa ceva? 

Cand ma gandesc ca si Stefan voia sa mearga alaturi de Liam si Jill imi vine sa vomit. Si el ar fi putut fi ranit. Cat ma bucur ca Niall nu l-a lasat sa mearga, considerand ca e inca neinitiat. 

Unul din gemeni era inca in libertate, iar Stefan avea acum ca misiune ingrijirea - daca poti numi sechestrarea si infometarea o ingrijire- Elenei Karkuvsgot. 

Nu stiam unde au ascuns-o. Niall a spus ca nu merit sa stiu dupa ce unul din gemeni a fugit din vina mea. Intr-un fel era adevarat. Fusese dintrasa; trebuia sa imi termin treaba cum trebuie. 

Acum intreaga presa si intregul continent european vorbea de cea mai mare banda de criminali in serie din toate timpuri.

Cu cateva zile dupa asasinarea membrilor din familia lui Karkuvsgot Niall ne aratase mie, lui Stefan, Jill si inca zece novici niste harti ale Europei, Japoniei si ale statelor arabe. Hartile detineau puncte strategice de interes ale GREM si nu numai atat. Erau inscrise si toate bazele detinute, cu arme si munitie, cu ascunzatori, cu vehicule cu toate computerele si bazele de date.  

Intreaga lume in care traiam era o minciuna. Nimeni nu era in siguranta. NIMENI. Nici macar cei care facea lumea sa nu se simta in siguranta. Poate ca oamenii devin criminali tocmai pentru ca nu se simt in siguranta; si poate e ciudat insa poate e mai corect sa omori si sa faci si mai multa nesiguranta in jurul tau decat sa traiesti intr-o siguranta mincinoasa. 

Toata lumea promite siguranta si pace, cand de fapt fiecare tara, fiecare oficial pe care-l vedem la costum vorbim frumos despre viitorul unui anume popor are secrete. Si credeti sau nu ei stiu mai multe decat stiu si eu. Ei stiu lucrurile astea cel mai bine. Si le convine uneori sa faca contract cu aceste grupari criminale pentru a-si apara familiile si prietenii, decat sa riposteze si sa salveze omenirea.