Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 27

Nunta era pe sfarsite, iar eu inca tremuram. Imi simteam picioarele cum se misca cu greu pe covorul satinat asezat langa ringul de dans. Ochii imi umblau pretutindeni si totusi nicaieri. 

Stefan... oh, Stefan. Nu stia in ce se bagase. Habar nu avea ca facuse greseala vietii lui. Imi era atat de greu sa cred ca Stefan... acel Stefan pe care il cunoscusem la facultate disparuse. Ochii sai verzi ce straluceau in fiecare zi, buzele lui care se miscau atat de rapid cand imi povestea despre viitorul sau, rasul lui jucaus... 

― Scumpa mea! Esti bine? ma intreba Anne luandu-ma de mana. Pari cam palida, rosti putin ingrijorata.

 ―Cred ca stresul, emotiile si oboseala s-au adunat, rad. 

―Eu ma duc sa il anunt pe Bob ca plecam intr-o ora, bine? spune departandu-se deja de bine. 

Am dat din cap usor, apoi am mers catre sotul meu care isi lua la revedere de la niste colegi de liceu. Usor, usor locul nuntii mele se golea. 

 ―Buna, frumoaso! Sau cred ca ar trebui sa spun doamna Tomplinso, zambi apoi imi saruta mana dreapta. Cum te simti? ma intreaba strangandu-ma gentil in brate. 

― Ma simt ca si cum as zbura pe un covor magic catre o tara in care exista doar fericire, spun asezandu-mi capul pe umarul lui, si de altfel sunt extenuata, rad. 

Imi ghicoti usor la ureche apoi ma saruta pe frunte. Mi-am ridicat capul de pe umarul sau si l-am privit in ochi. Era chiar in fata mea imbracat in mire... era atat de frumos, atat de fercitit, atat de afrodisiac, atat de parfumat... era al meu, era mirele meu, era afrodisiacul meu. 

 ―Imi pare rau ca va deranjez porumbeilor, dar Bob a anuntat ca putem pleca. Am luat noi cadourile si tot ce trebuia, deci cred ca ne-am putea indrepta spre casa, ne anunta Harry vesel.

Inapoi spre casa am mers cu Louis in masina lui cu un banner " We are married, people!" ( Suntem casatoriti, oamenilor-suna mai bine in engleza) 

― Sunt cel mai fericit, rosti Louis imediat dupa ce parca masina in fata casei. Te iubesc!

 ―Si noi te iubim, tati, spun mangaindu-mi usor buritica care inca nu se obsera. 

M-am dat jos din masina de data asta mult mai usor. Imi lasasem tocurile in portbagajul masinii lui Louis. 

In fata casei ne asteptau Harry, Bob, Anne si Emyli cu Emilian. Louis ma lua in brate si ma trecut pragul casei dupa ordinele lui Anne care tinuse sa ne aduca aminte aceasta traditie cu trecutul miresei pestre prag inca de dimineata. 

― O Doamne! Unica mea fiica  tocmai mi-a trecut pragul mireasa. Asta inseamna noroc, chicoteste Anne. 

― Ma bucur doar ca esti fericita, spun catre ea in timp ce mergeam catre scari. 

Eram atat de obosita incat uitasem si unde e camera mea. Noroc de Louis care m-a ghidat cu bratele sale puternice. M-a ajutat sa ma dezbrac de toate dressurile pe care le purtasem ore in sir e sub rochie. Statea pe pat si ma privea cum merg goala prin camera in disperare de a-mi gasi ceva de imbracat. 

 ―Cred ca tocmai sunt gel mai noroc barbat de pe planeta, rosteste apropiindu-se de mine. Ma imbratisa apoi ma saruta usor pe gat. 

― Da... nu cred ca oricine are sansa sa aiba o sotie insarcinata super tatuata, spun razand prinzandu-i fata intre palmele mele. 

 ―Nu mai ai asa multe tatuaje. Sincer ma bucur ca ai ales sa le scoti pe unele, imi spune privindu-ma in ochi. 

― A fost dureros, dar si eu ma bucur ca am scapat de cateva din ele. Ma simt mult mai feminina si mult mai pregatita sa imi tin copilul in brate fara acele desene, spun.