Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 3

A doua zi dis de dimineata, am inceput sa dau telefoane peste tot in incercarea de a-mi gasi matusa. Inca nu o intrebasem pe Anne, pentru ca nu doream sa o enervez. Emyli nu inceta sa-mi dea mesaje disperate in care sa-mi spuna ca ii lipsesc si ca se plictiseste in campusul aproape gol.

Era aproape ora zece iar in casa nu era nimeni. Dintr-o data ramasesem singura. Ma plimbam prin casa cand am auzit ciocanituri in usa principala.

Am mers lenesa spre usa de la intrare. Am deschis usa plictisita, in fata aparandu-mi o domnisoara inalta, foarte slaba, satena, cu ochi mari si caprui. Am poftit-o inauntru zambind, inchizand usa in urma ei. Zambetul ei larg parca nu se mai stergea de pe fata ei machiata.

―Buna, eu sunt Jenna, spune zambind intinzandu-mi mana. Am dat mana cu ea, afisand si eu la randul meu un zambet. Am venit sa iau un dosar de la Harry, este acasa?, ii aud vocea calda sic a calma intreband.

―Am plecat acum ceva timp, spun servind-o cu suc. Se aseza pe canapeaua din living, continuand sa zambeasca. Zambetul ei gingas si perfect ma stresa, si ma facea sa ma simt inferioara. Era frumoasa.

―Oh, si nu stii unde ar putea fi acel dosar?, intreba sorbind din paharul albastru plin cu suc. Louis are mare nevoie de el. Cand am auzit numele lui Louis, am scuipa instantaneu sucul pe care-l aveam in gura.

―Imi pare rau, spun stergandu-ma cu servetele pe fata. Louis? Stii ce , ma duc sa caut acel dosar de care ai nevoie in camera lui Louis. Ma poti astepta aici pentru un moment?, intreb urcand deja scarile spre camera lui Harry.

Eram asa de obosita, dupa ce urcasem cele doua etaje ale casei. Camera lui Harry din fericire nu avea usa inchisa. Am pasit in camera lui intunecoasa cu viteza. M-am dus tinta la biroul sau de langa fereastra, unde erau mai multe dosare maro asezate unul peste altul. Le-am luat pe toate, si am iesit din camera. Din living se auzeau acum mai multe voci ce radeau, printre care si glasul lui Harry, cel a lui Anne, si a lui Louis. Aproape ca nu mai vroiam sa cobor jos. O durere groaznica in piept imi taie pentru cateva secunde respiratia.

Mi-am facut curaj si am inceput sa cobor ultimul etaj. Deja il zarisem pe Louis stand sprijinit de peretele livingului vorbind cu Anne. Atat el cat si ea pareau tristi. Vorbeau repede si mult prea incet. Pe chipurile lor se vedea o urma de regret vag.

Mi-am dus privirea spre domnisoara Jenna, intinzandu-I dosarele. Harry veni prin spatele meu, si ma imbratisa, mainile lui fiind in jurul taliei mele. Jenna zambi, si se indrepta spre canapea, luand din nou loc, incepand sa citeasca dosare, incercand sa-l gaseasca pe cel de care avea nevoie.

―Oh, nu imi aduc aminte sa fi facut pozele astea, spune dintr-o data Jenna, ridicand in mana dou fotografii cu ea, niste fete si baietii. Louis si Harry s-au uitat la acele fotografii, apoi unul la altul, de parca afisarea acelor fotografii era ceva rau.

―Jenna, cred ca ar trebui sa pui fotografiile acelea la loc, spune dintr-o data Anne, pasind in fata lui Louis. Dintr-o data toata lumea stia ceva , ce eu nu ar fi trebuit sa stiu. Probabil daca Niall nu ar fi trimis acele poze prin email nu as fi stiut niciodata.

―Stai, Anne, tu ai stiut de existent fotografiilor astora?, intreb serioasa, indreptandu-mi vocea spre un tipat. MI-am incrucisat mainile la piept, si m-am apropiat de ea si Louis. Ochii lui Louis erau disperati. Nu stia pe cine sa priveasca.

―Da, stiam, si imi pare rau ca nu ti-am spus, o aud raspunzand cu glasul ei calm, ca intotdeauna. Dar, totusi de unde stii?, ma intreba incercand sa schimbe subiectul faptului ca ea stia.

―Asta nu conteaza. Ideea e ca nu stiu de la tine, sau de la Louis, spun inclinandu-mi capul in stanga pentru a-l vedea pe Louis mai bine. E evident ca am fost trasa pe sfoara. Si banuiesc ca ea e sora lui Eleanor, cu care tu, Louis ai petrecut, spun pasind pe langa Anne, apropiindu-ma de Louis si mai mult.