Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 23

 ―Niall daca aflu ca i-ai facut ceva lui Zayn jur ca... nu am mai apucat sa continui caci Niall se intoarse spre mine cu arma in mana stanga si cu o furie greu de descris in ochi.

 ―Juri ca ce? Crezi ca imi e frica de tine? Devil ce uiti tu de fiecare data este ca eu conduc cea mai mare organizatie de criminali din UK si doar dand un apel te pot ucide. Tu, draga mea, esti singura... in schimb eu am un imperiu. Diferenta dintre mine si tine, Devil este ca tu ai ales sa ai si un suflet, eu nu...

Niall avea dreptate doar cu cateva atingeri pe ecranul mobilului ma putea ucide. El era un rege, iar eu doar o sclava care face ce doreste el. In ultimele saptamani am luat viata a peste o suta de oameni doar pentru ca asta mi-a comandat Niall. 

 ―Daca voiai la dracu sa scapi de Zayn macar puteai sa astepti dupa petrecerea de logodna, spun uitandu-ma in pamant. 

 ―Devil, tarfa bleaga- tipa Niall la mine trantind arma de perete- trezeste-te. Ce traiesti tu acum e o minciuna. Tu chiar crezi ca il poti face fericit pe Louis si ca poti trai cu el o viata fericita, avand o familie si alte prostii ale vietii de sclav al umanitatii? Las-o balta. Esti o criminala. I-ai omorat sora si peste doua luni ii vei ucide intreaga familie, si intr-o  zi pe el. 

Niall rostea acele cuvinte usturator de adevarate. Pur si simplu avea dreptate. I-am omorat sora si peste exact doua luni trebuia sa ii ucid familia. 

 ―Cand ai acceptat sa intri in GREM si m-ai ales dupa ce ai aflat ca eu si Liam suntem la condurece care a fost pactul? Zayn, Louis si Harry trebuie sa moara, okay? Ai fost de acord. Mie nu-mi pasa de sentimentele tale pentru Louis....

 ―Hm, mie mi se pare interesant, Niall, rosti Liam intrand si el in incaperea din beton in care aveau loc antrenamentele cu arme. Adica... ce ar fi mai amuzant de cat sa ne jucam cu scumpa Devil? Ma gandeam sa o lasam sa-si traiasca fericirea alaturi de logodnicul ei, si atunci cand ii va fi mai draga viata va trebui sa il ucida.

 ―Nu poti face asta Liam. Nu esti in stare de asta, rostesc privindu-l pe Liam in ochi.

 ―Peste doua zile o sa imi ucid propria familie? Chiar vrei sa ma pui la incercare?

 ―Idiotilor! tip iesind in incapere. 

Mi-am lasat masca pe coridor si mi-am lasat parul sa se desfaca din impletitura. Ii uram atat de mult. Ajunsesem sa fiu controlata de doi maimutoi. Cum ma puteau controla in felul ala? Aveau atat putere asupra mea. Si asta doar din cauza lui Louis... din cauza iubirii ce i-o port lui Louis. 

Ajunsa in vestiar mi-am schimbat hainele si  mi-am inchis arma  in seif. Am plecat din cladirea condusa de Niall apelandu-l pe Louis. 

"Hei, Lou'! Ai fost sa vorbesti cu doamna de la floraria din centru?"

"Scumpo cred ca ar trebui sa te grabesti spre casa. Vorbim imediat ce ajungi, bine?" 

"Okay, dar s-a intamplat ceva?"

"Nu chiar. Te sarut."

Louis imi inchise imediat. Am lasat telefonul pe scaunul din stanga si am pornit masina incercand sa ma relaxez. 

Drumul fusese lin, fara probleme de trafic. Am parcat masina in fata casei si m-am grabit sa intru. 

Mi-am lasat geanta si tenisii la intrare si am intrat in living cautandu-l pe Louis cu privirea. Louis nu era, dar in schimb pe canapea statea tipa blonda, cu ruj rosu, cu haine stramte cu o frumusete prea puternica. Emyli.

 ―Ce cauti aici? o intreb cu dispret. 

―Devil vreau doar sa ma asculti, rosti ridicandu-se de pe canapea.

A venit spre mine, dar am ocolit-o. Am intrat in bucatarie gasindu-l pe Louis vorbind cu Harry. Le-am facut semn sa vina si ei in living. 

 ―Te rog sa iesi afara, spun serioasa catre Emyli. 

 ―Te rog Devil, doar cateva minute, ma implora cu ochii ei magnetici.

 ―Stii ca in cateva minute un om isi decide soarta,nu? spun trecand pe langa ea. 

Am poftit-o sa ia loc pe canapea. Harry s-a asezat nervos pe fotoliu, iar Louis a ramas in picioare langa mine. Pe langa luminiozitatea fetei si machiajurul perfect Emyli nu parea in apele ei. Ceva se intampla cu ea. 

 ―Nu am vrut sa ii fur banii lui Harry, dar am avut nevoie de ei... credeti-ma. Tin la tine, Devil, si la Harry, dar eram disperata. Alex m-a abandonat in cea mai grea parte a vietii mele. Adevarul e ca  eu nu am o familie asa cum aveti voi, dar am un frate care imi cel mai valoros cadou de la Dumnezeu, iar el e bolnav de cancer. Trebuia sa fie operat.

 ―Dacat tot ce spui tu aici e adevarat, de ce nu i-ai cerut ajutorul pur si simplu lui Devil? intreba Louis strangandu-ma cu mana dreapta de talie. 

 ―Nu credeam ca cineva e asa de bun. Am incetat sa mai cred in bunatatea oamenilor. 

 ―Am avut incredere in tine Emyli. Ma stii mai bine decat multi si nu ai avut curajul sa imi ceri o favoare? 

Emyli nu a apucat sa raspunda. Anne intra in living pe usa din spate a casei de mana cu un baietel. Un baietel saten cu ochi verzi palizi. Pielea lui era alba... atat de alba. Era slab, in varta de vreo 6 ani. La mana stanga se vedeau mai multe cicatrici formate in urma branulelor. Baietelul avea cearcane, era lipsit de acea magie a copilarie. Pe cap purta un fes albastru care incerca oarecum sa ii umbreasca pungile de sub ochi. 

Baietelul alerga langa Emyli care il cuprinde in brate si il saruta pe cap. In mana lui mica baiatul avea o floare galbena extrem de frumoasa. Se trase din bratele lui Emyli si se indrepta spre Harry. Zambi si ii dadu floarea. Harry zambi si lua floare. O mirosi si si-o asezat la ureche, cateva bucle acoperind tulpina florii. 

 ―Se face tarziu cred ca ar fi mai bine sa plec, rosti Emyli ridicandu-se. 

 ―Cred ca ar fi bine sa mai ramai, il aud pe Harry rostind. Nu fac asta pentru tine, rosti incet  fara ca baiatul sa auda,  o fac pentru el. Mi-am vazut sora de atatea ori pe patul de spital si stiu ce inseamna suferinta. Nu te pot ierta pe tine, insa. 

Anne ii conduse pe cei doi intr-una din camerele de oaspeti, iar noi am ramas in living. 

 ―Desi nu inteleg de ce a facut asta, inteleg disperarea ei de a pierde pe cineva, spun catre cei doi baietii din fata mea. 

Le-am mangaiat fetele si le-am explicat ca baietelul trebuie ajutat si ca noi aveam starea necesara sa-l ajutam. Harry accepta fara sa mai spuna altceva. Harry iesi din casa hotarat sa il faca pe baietel fericit. Se pare ca voia sa ii cumpere cateva jucarii celui mai noi membru al casei. 

 ―Abia astept sa avem un copil, rosti Louis stergandu-si usor nasul de buclele mele rebele.

 ― Atat de curand si totusi atat de tarziu, rostesc lipindu-i un sarut scurt pe buzele lui rozalii. 

Imi doream atat de mult iubirea pe care mi-o oferea; siguranta, puterea, calmul, fericirea, extazul. In sine mea stiam ca nimic din ce imi doream nu se va implini. Nu voi putea sa-l ucid, nu voi putea sa-l iubesc atat de mult pe cat ma iubeste el si nimic din ceea ce ne planificam nu putea deveni real. Aveam prea multe pacate; prea multe secrete; un trecut murdar patat de sange. 

Imi pare rau ca am postat atat de tarziu si ca acest capitol e cam scurt, dar am avut si eu ceva proiecte pe la scoala, teste de final de semestru, stres, alte probleme si nu m-am putut aduna incat sa scriu ceva. Sooooooo sooorrrry. 

XOXO