Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 11

M-am trezit destul de ametita. Aveam ochii intredeschisi cand i-a observat silueta lui Harry stand in pragul usii de la camera mea. Am decis sa-l ignor complet, lasandu-mi corpul sa cada din nou intre pernele uriase.

M-am ridicat din pat dupa zece minute de leneveala in patul atat de comod. Harry era inca acolo, stand nemiscat, cu bratele stranse la piept.

M-am ridicat din pat incet, fara sa imi perd echilibrul. In drum spre baie am reusit sa-mi prind si parul. Mi-am spalat chipul palid, apoi mi-am facut intreaga rutina.

Am iesit din camera mult mai energizata. Harry inca statea acolo. Ma enerva tacearea lui. Oare ce voia de la mine?

―Anne a pregatit un mic dejun delicious, il aud spunand. A facut un pas in camera, analizandu-ma din cap pana in picioare. Ar trebui sa coboram, spune facandu-ma sa ma intorc spre el. “..coboram” era forma de plural, nu? Sunase atat de ciudat. Am ridicat din umeri si am urmat spusele lui. Am trecut pe langa el cu finere, iesind din camera in mai putin de un minut.

Anne chiar facuse un mic dejun delicios. Imi puteam da seama de asta doar din mirosul de prajituri si omleta care se raspandise din casa. Am intrat in bucatarie rostind un “Buna dimineata” zambitor. Harry se aseza si el langa mine. Nu observasem ca era si el in pijamale. Nu cred ca era treaza de mult timp.

Bob sorbea din cafeaua lui linistit in timp ce Anne se agita cu adevarat prin bucataria destul de incapatoare.

Cand si Anne luase loc intr-un sfarsit mi-am dat seama ca nu mai avusesem o masa in patru de  forte mult timp. Deobicei eu si Harry nu treceam de scari fara sa ne certam. Era o minune.

―Trebuie sa-i spunem, exclama Anne entuziasmata, toti ochii picand pe chipul meu.

―Bine, bine ii poti spune, rosteste Bob lasand ziarul din mana pe masa.

―Ne mutam! rosteste dintr-o data Anne zambind. Eram atat de confuza. De unde ii venise idea asta? Cum de ne mutam?  Si mai exact unde? Eram atat de neiformata.

―Si tu stiai?l-am intrebat Harry imediat ce l-am auzit razand la expresia fetei mele. Am aruncat cu o bucata de cascaval in el. Aceasta ateriza direct in fruntea lui, Harry ridicandu-se de la masa, urmarindu-ma pana in living. Ma fugari prin intreaga incapere pana cand intr-un final am cedat si m-a prins. M-a gadilat pana cand Anne veni dupa noi sa ma anunte ca trebuie sa impachetez de graba.

De abia ma anuntase ca ne mutam si deja ne mutam? Asa dintr-o data? Familia aia era tare ciudata.

Am urcat sus in camera mea impreuna cu Harry care cara niste cutii pe are le adusese din garaj.

Timp de trei ore eu si Harry am impachetat lucrurile mele in cutii. Ma ajuta sa le duc la camionul care era parcat in fata casei, apoi imi lasa ceva timp sa ma schimb.

Era ciudat cum Harry ma urmarise intreaga zi. Dupa ce m-am schimbat, mi-a scos masina din garaj.

Am pornit fiecare cu masina lui pe urmele lui Bob care stia cel mai bine drumul. Eram un pic emotionata. Adica in casa pe care o lasasem in urma erau atatea amintiri. Sa nu mai spun de acel cartier. Imi va lipsi totul, chiar si padurea.