Heii, va ador si va multumesc pentru tot, pentru voturi, pentru faptul ca ma sustineti, pentru parerile sincere si constante, pentru faptul va m-ati facut sa scriu un al doilea volum al acestei povesti. Mi-as dori sa ne apropiem mai mult, asa ca m-am gandit sa vorbim pe ask, si sa ne cunoastem mai bine, okay? Pentru cine e interesat askul meu este aici: http://ask.fm/TeodoraTeoo .
Stăteam sprijinit cu spatele de patul în care am avut-o pentru prima data pe Devil. Încercam sa găsesc o explicație a acelor rânduri pline de ura din jurnalul ei. Încercam din răsputeri sa opresc acea durere care îmi sfâșia sufletul.
Alături de foile întinse prin întreaga camera erau și bucăți smulse de durere din inima mea. Eram atât de gol... atât de "fără ea".
Ma mințise luni întregi. Tot ce trăisem alături de ea fusese o minciuna; o parte din planul ei. Am fost doar un pion.
Lacrimi amare îmi curgeau pe obraji de ore întregi. Simțeam cum venele de sub ochi îmi erau umflate, gata parca sa explodeze. În acele momente îmi doream tot ce era mai rău. Eram în stare sa fac orice sa scap de durere. Corpul meu tremurând stătea în o balta de chinuri și minciuni.
Ce simțeam înăuntrul meu era atât de dureros, atât de sfâșietor... exact ca și cum cineva ți-ar smulge pielea cu fier încins.
Cuvintele scrise pe acele file albe mi se repetau în minte și ma loveau direct în piept precum gloanțele unui pistol militar.
Louis P.O.V
Eram în living, pe canapea uitându-ma la o emisiune de gătit când am auzit soneria clincanind puternic. M-am ridicat leneș și m-am îndreptat somnoros către ușă.
Am deschis-o rapid, un vânt puternic lovindu-mi corpul pe jumătate dezbrăcat.
În fata ușii, la mai puțin de un metru distanta de mine era ea: cu parul rebel,buclat și lung, cu ochii ei strălucitori privindu-ma, cu pantalonii ei negri atât de formali, cu botinele ei obișnuite și cu hanoracul lui pe ea...
Am zâmbit și am invitat-o înauntru politicos. Nu avem de gând sa ma cert cu ea, sau sa port vreo discuție filozofica, dar nici nu o puteam alunga din fata ușii. Și-a lăsat paltonul la valet, apoi m-a urmărit prin casa.
Nu spusese nimic. Ma urmarea cu pași mici pe holurile casei, pana când într-un final am ajuns în living. Am invitat-o sa ia loc, am chemat valetul rugându-l sa ne aducă niște ceai. În timp ce valetul pregătea ceaiurile, eu am îmbrăcat un tricou negru.
Ma simțeam într-adevăr bine sa o vad. Amândoi păream bine. Eu ma simțeam bine. Terapiile m-au ajutat într-adevăr. Am trecut peste acea iubire neîmpărtășită, dar și peste faptul ca una din surorile mele nu mai era.
Alesesem sa îmi iau o casa. Într-o săptămâna s-au întâmplat asa de multe. Unii ar spune ca nu e atât de ușor sa treci peste, dar i-as contra-argumenta cu desăvârșite. Asa cum suferința apare repede și doare tare, consider ca la fel de repete dispare. Trebuie doar sa fii convins ca poți trece peste.
M-am așezat pe unul din scaunele de la masa situata în dreapta livingului uriaș, alegând sa stau chiar în fata ei. Era greu sa nu zâmbesc când o vedeam cat e de uimită. Amândoi locuiam în adevărate palate, as fi putut spune. Diferența era ca alesesem o casa atât de mare doar pentru mine, și bine-înțeles personalul de care nu m-as fi putut lipsi nici o clipa.
Valentul intra politicos în living, lansând ceaiurile în fata noastră. Am luat zaharul încă privind-o. Mi-am îndulcit ceaiul apoi am așezat lingurița pe farfurie. Ea, a ales sa nu se atingă de zahar, sau de gem, sau de zaharina.
―Deci ce te aduce pe aici? Sunt sigur ca nu o pana la mașina, spun încercând sa fac atmosfera mai relaxanta.
Chicoti ușor, apoi își ridica privirea spre mine pentru a-mi putea răspunde.
―Nu știu. Cred ca voiam sa îmi cer scuze pentru comportamentul meu de la nunta. Nu te-am băgat în seama deloc, rosti sorbind apoi din ceai.
Am dat din cap înțelegând fiecare cuvânt rostit. Era greu sa îmi aduc aminte de acel moment. Îl păstrasem în minte doar ca nunta lui Zayn și atât. Uitasem de partea în care ea ma ignorase toată seara.
―Oh, nu trebuia sa te deranjezi, am înțeles în totalitate. Adică în ultimele luni nu am fost cel mai bun "Louis", rostesc zâmbind.
―Ei bine, atunci iți mulțumesc pentru înțelegere. Și cred ca ar trebui sa plec atunci. Se face târziu și...
―Stefan te așteaptă, continui relaxat și zâmbitor.
Nu ma mai deranja acest subiect. Era clar ca ce a fost intre mine și Devil era un "a fost" și nimic mai mult. Înțelesesem. Eram tânăr. 23 de ani și multe șanse sa cunosc alte fete minunate.
―Inainte sa pleci ar trebui sa iți dau ceva, spun ridicându-ma rapid de pe scaun. Am ocolit masa, am traversat livingul pana când am ajuns la o biblioteca ce se întindea pe unul din pereții încăperii. Într-un sertar închis cu o cheie de argint se afla un stick. L-am luat și, traversând din nou camera, i l-am înmânat total resemnat.
―E ceea ce cred eu ca e? întrebă ridicând din sprânceana dreapta.
Am dat din cap afirmativ, apoi am îmbrățișat-o prietenește. Era gata sa plece, și eu eram gata sa o las, asa cum de fiecare data am făcut-o. Diferența era ca de acea data nu mai durea.
Valentul și cu mine am condus-o la ieșire. Am stat în fata ușii, făcându-i cu mana pana când mașina ei ieși din curte.
Am intrat în casa zgribulit și relaxat. Valentul ma privi ca și cum credea ca intre mine și Devil era ceva. Am dat din cap negativ, apoi am chicotit pana în dormitor.
Devil P.O.V
Imediat ce am plecat de la Louis am condus spre casa. Acum ca îl văzusem și ca nu simțisem nimic pentru el eram mult mai calma. Eram gata sa ma întorc în bratele calde ale lui Stefan. Am aruncat stick-ul într-o cos de gunoi din fata curții, iar apoi am parcat mașina la locul ei în garaj.
În casa Anne si Bob stăteau în bucătărie vorbind, Harry era cu Niall și cu o fata șatena pe canapea în living, urmărind un serial, iar Stefan era cel mai probabil în camera mea.
Am urcat imediat sus gata sa îmi cer scuze și de la Stefan pentru comportamentul meu ciudat din ultima vreme.
Ușa se deschise fără sa mai apăs pe clanță. Luminile nu erau aprinse, un întuneric înfricoșător fiind instalat în camera. Am închis ușa în urma mea, apoi am cautat întrerupătorul. Am apăsat pe toate cele trei butoane, neoanele din camera arătându-mi o imagine greu de descris în cuvinte.
Jurnalele mele stăteau pe parchet cu foile rupte, fotografiile cu mine și Stefan erau arse, cenușa fiind împrăștiată prin întreaga camera.
Panica s-a instalat imediat în corpul meu, paralizând pe moment. Jurnalele mele, pozele cu noi arse duceau la un singur lucru, un singur cuvânt: adevăr.
L-am zărit pe Stefan întins lângă pat. M-am grăbit către el, lăsând telefonul și cheile sa îmi cadă din mână. Am căzut în genunchi lânga el. Era palid și nemișcat. Am început sa tip la el sa se trezească, dar pur și simplu nu ma auzea. Mai multe tablete cu pastile erau căzute pe sub pat. Am început sa tip către Anne care am auzi imediat.
Harry ma lua de lângă Stefan, încercând sa ma calmeze. O ambulanta ajunsese imediat. Ce s-a întâmplat nu îmi amintesc, caci eram prea traumatizata. Normal. A ajuns la spital unde sufletul meu avea sa o ia razna.
Stefan luase o supradoza...
CITEȘTI
Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II
Roman pour AdolescentsPovestea frumoasei si maleficei Devil Styles continua in cel de-al doilea volum. Niciodata sa nu spui niciodata cand vine vorba de iubire. Asta invata Louis, Devil si Stefan. Dupa minciuna aruncata de NIall, Devil se arunca in bratele calde a lui S...