Povestea unei criminale: My kind of love // Volum II

Chapter 6

Mdeci, astept multe, multe pareri, pentru ca in sfarsit ati aflat povestea lui Devi,  si vreau o parere;

M-am trezit din cauza telefonului mereu care vibra pe noptiera de langa pat. *Stefan*. Am ales sa nu-i raspund. I-am inchis, varandu-mi capul sub pernele uriase de pe pat. M-am ridicat somnoroasa si lenesa din pat, indreptandu-ma rapid spre baie.

In timp ce-mi pieptanam parul care isi pierdea din culoare, satenul de odinioara revenind pe firele mele lungi si dese de par, de afara se auzeau rasetele lui Bob si a lui Anne. Incercam sa nu fiu foarte curioasa, dar nu reuseam. Era o adevarata petrecere in gradina din fara casei. Dupa ce m-am schimbat intr-o tinuta neagra si rebela, am coborat jos. Am trecut prin sufragerie val-vartej, navalind direct pe usa casei. Anne si Bob stateau sprijiniti de o masina neagra superba. Un Range Rover stralucitor. Arata ca a lui Harry, inainte sa o distrug in acea cursa aproape mortal. Am ras in sinea mea cand mi-am adus aminte de acea seara.

―Buna dimineata raza de soara morocanoasa, rosti Bob razand. Am incercat sa nu bag in seama micile barfe ce se auzea in spatele meu, de la Harry si Niall, si am pasit mai aproape de Anne si Bob, care pareau foarte fericiti.  Cum ziua ta de 18 ani se apropie ma gandeam, de fapt ne gandeam, ca o tanara domnisoara are nevoie de o masina, rosti facandu-ma sa tip automat. Am luat cheile din mana lui Anne, si am imbratisat-o strans. Acum nu trebuia sa iau taxiul pana la adresa matusii mele. Eram atat de fericita. Masina era atat de perfecta, atat de neagra, si mare. Parea atat de “rea”, era perfecta pentru mine. Acum puteam sa fug de la locul crimei cu propria mea masina.  Nu vrei sa dai o tura?, ma intreba Bob, departandu-se de masina. Nu am mai apucat sa raspund, ca m-am urcat in masina ca o nebuna. Am bagat cheia in contact, am rasucit de doua ori schimbatorul de vitezi, apoi am apasat pe acceleratie fara sa ma asigur ca pe strada din fata curtii este vreo masina. Am dat drumul la radio, si m-am bucurat de mica mea “cursa”.  Viteza crestea si asta imi placea la nebunie. Modul in care viteza crea o adrenalina uimitoare in venele mele era uimitor. Ma facea sa par atat de sigura pe mine. Adoram sa vad orasul trecand pe langa mine cu viteza.

Dupa cateva zeci de minute de condus prin oras, hotarasem sa ma intorc acasa. Acasa, unde erau toti: Bob, Anne, Nial si ceilalti patru baieti. Mi-am privit ceasul de pe telefon speriata. Era aproape doua dupa-amiaza. In jumatate de ora trebuia sa fiu la adresa matusii mele, sperand sa fie ea aceea. Am parcat masina in curte, apoi am fugit in camera. Mi-am luat un maiou din dantela alb, si o jacketa din piele neagra, schimband adidasii negri cu o pereche de botine inalte de aceiasi culoare cu jacketa. Mi-am luat telefonul si geanta cu actele de identitate, si am iesit din nou din casa.

―Nu stai la masa?, ma intreba Anne zambind, aratand spre gratarul care scotea un fum ametitor. Am dat din cap in semnca nu, si m-am apropiat de ea, zambind.

―Stiu ca niciodata nu ai fost de accord cu asta, dar am nevoie sa stiu cine sunt, cine am fost, cine au fost parintii mei, spun incercand sa nu o enervez. Tu esti cea mai buna mama pe care o am, si nu conteaza ce aflu, pentru ca tu esti cea care m-a scos la lumina, si mereu iti voi recunoscatoare, spun imbratisand-o strans.

―Devil, spune printre lacrimi, desi numele tau spune ca ar trebui sa fii o persoana rea, eu am vazut binele in tine, binele care stiu ca exista, am vazut in ochii tai acea  putere de a iubi, rosteste privirea mea cazand automat pe Louis. Este prima oara cand mi-ai spus mama, Devil, spune stergandu-si lacrimile. Sper sa gasesti ceea ce ai nevoie, rosteste strangandu-ma inca o data in brate.

Am pornit spre masina putin emotionata. Nu stiam cum vor decurge lucrurile, daca voi fi dezamagita de adevar, daca va fi unul greu de suportat. Am ras pentru mine cand mi-am dat seama ca nimic nu poate fi rau. Pana la urma eram o criminala, si nimic nu ma mai putea impresiona.