Două sentimente

Capitolul 11

     De abia am inceput clasa a 12 si pot spune ca sunt cea mai fericita. Si de data asta chiar am multe motive. Tata m-a inscris la un liceu foarte bun, nu departe de casa, si spre surprinderea mea ma inteleg mai bine decat imi imaginam cu noii colegi. Am descoperit ca Christian e de aceiasi varsta cu mine, si, cu mult "noroc" suntem in aceiasi clasa la acelasi liceu. Ei bine, am descoperit cu timpul ca nu este chiar atat de enervant. Aproape toata vara mi-am petrecut-o cu el, si urmeaza sa merg si in fiecare dimineata cu el pana la scoala.

     Cand vine vorba de mine si tata, pot spune ca ma inteleg de minune cu el. Nu m-am gandit ca o relatie intre parinti poate merge atat de bine, chiar daca este doar unul din ei, dar poate este si din cauza ca nu l-am mai vazut de mult timp, sau poate chiar niciodata. Si banuiesc ca nu voi afla vreodata daca l-am cunoscut pe tata si inainte sa-mi pierd memoria. 

     Cat despre viata mea de dinainte sa-mi pierd memoria, am reusit, prin multe rugaminti sa aflu cateva amanunte. Si mai exact, ca pana atunci am locuit in Marea Britanie, in Londra, ca am fost gasita de catre un prieten de-al tatei intr-o fabrica abandonata cu o rana groaznica la gat, si ca inainte de asta am locuit putin timp cu fratele si sora mea, carora nu le-am aflat inca numele. O alta intrebare este de ce mi-am pierdut memoria, iar prin cateva investigatii facute de mine care constau prin spionaj prin laboratoarele lui tata, am descoperit ca totul a fost din cauza unei substante pe care am consumat-o in cantitate foarte mare, dar care totusi nu am reusit sa-i retin numele. Inca o intrebare ar fi de ce pana acum nu am locuit cu tatal meu, ci am stat in Londra cine stie pe unde fara ca macar sa aflu de existenta lui. Ei bine, asta n-am aflat pana acum, si banuiesc ca nici inainte nu stiam. Prefer sa las unele intrebari nestiute, fiindu-mi frica de raspunsul lor. 

     Deci, cum am mai spus, in fiecare dimineata plec la scoala cu Christian, si fiindca tata este foarte bogat - lucru pe care am uitat sa-l mentionez - ma pot lauda ca nu-mi lipseste nimic, deci cum zic amandoi, si Christian si tata, pot ajunge foarte usor o "fata populara" la scoala. Insa n-am nevoie de asa ceva. Din contra, imi doresc mai mult decat orice normalitatea. Si totusi, a trai intr-o familie bogata este un avantaj. In afara faptului ca locuinta este imensa, in adevaratul sens al cuvantului, iar arhitectura si stilul te lasa fara cuvinte, mai am si avantajul de a avea mereu cu cine vorbi; menajerele care sunt chiar foarte dragute si de treaba, paznicii care chiar daca nu vorbesc prea mult sunt o buna prezenta cand te plictisesti, angajatii lui tata care cine stie cand ii mai vezi trecand pe holuri, si poate din cand in cand te mai bagi si in vorba cu ei. Si totusi, tot mai mult stau cu Christian. 

***

-Katherine!  Hai odata! il aud pe Christian strigand de pe aleea din fata casei. 

-Stai doua minute, mi-am uitat geanta in bucatarie! ii tip sperand sa auda. 

-Okey, grabeste-te. 

     Dupa mai mult minute petrecute dezorientata prin casa - cu siguranta nu doar doua minute - am iesit afara si m-am indreptat spre masina neagra a lui Christian parcata in fata intrarii principale. Am urcat imediat, chiar daca stiam ca mai este destul pana incep orele, si am pornit spre scoala. 

     Cand am ajuns, iar Christian a parcat masina in parcarea scolii, i-am facut semn sa mai stea cateva minute pentru a vorbii ceva cu el. Parea destul de surpins, insa banuiesc ca stia ca este vorba de alte cateva intrebari despre trecutul meu, si multe alte rugaminti pentru a afla ceva in plus. Lucru pe care nu-l inteleg: de ce imi tin asta ascuns de mine? 

-Da Kath, ce este? intreaba cu o fata plictisita, chiar daca stiam ca nu e asa.

-Uite, ne cunoastem de ceva timp, insa.. nu stiu mai nimic despre tine. incep eu.