Capitolul 8

295 22 3
                                    

     Nu mai stiam ce sa spun, nu mai aveam cuvinte. Ramasesem nemiscata in mijlocul baii si ma uitam confuza la fratele meu. De fapt cel care a pretins ca este fratele meu. Dar ce conta defapt era ca el nu este mort, chiar daca imi venea sa-l omor personal cand ma gandeam ca m-a mintit. Ma uitam confuza la el si aproape ca nu-l recunosteam, era.. schimbat. Parul lui saten care il avea dat pe spate intr-un mod rebel era acum tuns foarte scurt, sprancenele sale erau usor incruntate fata de expresia lui calma si linistita pe care o avea mai demult, buzele sale erau crapate si le disparuse de mult culoarea lor rozalie ca a petalelor de trandafiri. Insa cel mai mult si mai mult ma ingrozeau la el zecile de cicatrici de pe fata care nu pareau mai vechi de cateva luni, avand o nuanta rozalie iar in unele locuri ranile fiind foarte adanci. Ma mira sa il vad asa, insa cel mai mult ma intrebam cum de le are, iar daca mie mi se parea ca sunt destul de multe pe fata sa, atunci ma intreb cate or fi pe intregul lui corp. Pe langa acestea purta niste blugi negri, niste ghete tot negre si o bluza maro cu un ecuson ciudat in piept pe care erau scrise niste cifre si adica: "963". Nu mi-l amintesc vreodata pe Josh sa poarte o asemenea bluza cu un asemenenea numar.

     Am vrut sa ma duc la el si sa-l strang in brate, fiindu-mi foarte dor de el si mai ales la cat am suferit pentru "pierderea lui" iar acum il vad din nou, insa multe alte lucruri ma opreau. Adica m-a mintit si asta e una dintre cele mai mari greseli si in acelasi timp si cel mai important motiv; el nu mai este fratele meu si nu am de ce sa-l imbratisez; iar noul Josh cu privirea incruntata si cu nenumarate cicatrici pe piele ma facea sa-mi fie frica de el.

-Kate? spuse el intr-un final uitandu-se fix in ochii mei si ridicand usor sprancenele, fata lui incruntata de pana acum luminandu-se si aparand din nou privirea calma si blanda a vechiului Josh. Sunt eu, Josh, fratele tau. continua el vazandu-mi privirea pierduta si speriata.

     A venit spre mine si si-a pus bratele in jurul meu cuprinzandu-ma intr-o imbratisare calda si protectoate. Eu ramasesem in aceeiasi pozitie inca neputand sa-mi revin socului. Erau prea multe pentru mine, simteam cum o sa mor la fiecare veste noua pe care o mai primesc. S-au intamplat prea multe in ultimul timp, iar pentru o fata de doar 17 ani poate insemna foaete mult. Adica mi-am pierdut parintii, am umblat in lung si-n lat crezand ca nu mai merit sa traiesc, pe urma aflu ca parintii mei m-au adoptat, imi cunosc fratele si sora insa nestiind insa nimic despre parintii mei adevarati, iar acum descopar ca fostul meu frate e in viata. Nu mai zic ca am vazut cum oamenii mor sub ochii mei, de multe ori fiind eu cea care le curma vietile. Ce mai urmeaza?

-Kate, esti bine? il aud pe Josh cum rosteste cuvintele incet aproape de urechea mea.

     Chiar daca nu este fratele meu eu inca il mai simt ca pe un frate mai mare, protector si mereu grijuliu cu mine. Am dat din cap un semn afirmativ si mi-am afundat fata in umarul lui. Am tras usor aerul pe nas si am fost surprinsa sa simt un miros diferit de cel pe care il are Josh de obicei. Era un miros intepator si dur, greu de suportat, facandu-mi ochii usor sa lacrimeze.

     M-am dat un pas in spate, fiindca ma simteam usor ciudat din cauza mirosului necunoscut de pe gatul lui Josh, chiar daca imbratisarea era foarte placuta si aveam nevoie foarte mult de asa ceva. Era atat de ciudat, si nu-mi placea nici un pic de "noul Josh".

-Ce ai patit Kate? ma intreba el vazand ca stau in continuare cu privirea incruntata si pierduta. Kate, sti ca mie poti sa-mi spui orice. mai continua el, insa mie mi se pare ca oamenii folosesc destul de des aceste cuvinte, dar eu cred ca mai bine le-ar fi fara sa se bage in gandurile altora, fie ca sunt doar niste necumoscuti, fie ca sunt "frati".

-Mhm. dau eu afirmativ din cap la intrebarea lui, chiar daca n-aveam de gand sa raspund. Ce ai patit.. la.. fata? il intreb eu incercand sa-l fac sa creada ca acesta este adevaratul motiv, nu ca as fi aflat din intamplare ca el nu este de fapt fratele meu.

Două sentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum